jeudi 26 avril 2018

Antonetti, un altru diavuli ad ugni mumentu

A critica di u libru, ùn la faremu micca quì, chì Joseph Antonetti hè membru di testa di u nosciu situ ed emu ancu participatu tutti à i traduzzioni di i so scritti. Ma chì vo’ sappiiti ch’hè sciutu oramai u cussì aspittatu Corsican Way of Life, racolta di 29 testi curti chì uni pochi l’avareti ghjà visti in linea, è annant’à Tonu è Timpesta frà altri siti. 

29 hè un sciffru bizarru è un pocu tortu, ma forsa ch’esistia unu scrittu numaru 30 è ch’iddu s’hè persu in u mentri chì u libru partia à fassi stampà, è quandi no’ dimu ch’iddu si duvia fà stampà, vo’ ùn avissiti u spiritu più tortu chè no’… Ma infini, u trentesimu testu di u libru, a vi prumittimu, ci hè passatu sutt’à u nasu, ed hè piattu oramai sutt’à calchì petra, cù intirdizzioni di mintuvà u so intitulatu o di sparghjalu in u duminiu publicu. Eccu, ‘ssu testu fandoniu, cunnisciutu solu da l’iniziati, era una mustruosità impublichevuli, dimula, ma un ughjettu spavintosu è maladettu chì l’amatori di cullizzioni si passani avali sutt’à u manteddu, com'è unu spezia di Chasse Spirituelle, ma quantunca, senza da veru a puisia di Rimbaud… 

Ma lachemu a lighjenda, chì cresci dighjà, è vultemu puri à ciò chì esisti, è chì si lighjarà. È tandu ci hè da dumandassi sì l’idea d’ùn piattà tuttu à u stessu locu chè u number 30 ùn saria micca stata a più ghjudiziosa di l’autori. Amatori di Donald Rey Pollock, di Régis Jauffrey o ancu di Pierre Desproges, Antonetti ci dà à fighjulà in faccia quì, cù i so scritti, una pittura di a Corsica muderna (è di u mondu pà i testi ch’allargani a vista) chì a tinnarezza ùn basta à salvà. Midiucrità è villania, viulenza è purnugrafia, è ben sicura ipucrisia è montaseghisimu, sò l’ingridienti cù qualissi l’autori cusgi u custumu, a flacchina ancu, indu s’affoca una sucità ch’ùn sà più chì sensu dà à a so trafalera abissali. 

L’insembu, ed hè in parti ciò chì permetti d’ingutta tamantu stumacheghju, hè riliatu cù un filu di risa chì, iddu, ùn istrappa mai. È bola annant’à u libru d’Antonetti ‘ssu stintu di taroccu sfrinatu, di scimizia senza travi, ‘ssu vintacciu icunuclastu chì hà carattarizatu i diffarenti siti ch’iddu hà pulluatu cù a so piuma : l’embiu di a pievi di Mirvella, par dilla di manera simplicia è radicali, hè tuttu cuntinutu in ‘ssi 220 pagini di magia pazza. 

Veda a surtita di ‘ssu libru, l’avareti capita, hè par no’ una suddisfazzioni è una gioia infinita. Da autori di u Web, unu di i nosci si faci scrittori, è quì ci vinaria guasgi un tremulu di fiertà. Ma supratuttu chì ghjubilazioni, chì scandalu, chì vargugna ! com’iddu diciaria ridindu u Fante di i Cumpagni di a Caspa.

U Cumitatu

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire