vendredi 27 novembre 2015

Viaghju in l'Aldilà (2/2)

Una nuvella di Filippu Guerrini



III

- A cunnisciva o Tintin sta passata di a vita di mamma ? Altru chì Calamity Jane n’hè ? 

- Di sicura ch’ella a m’hà conta spessu. A prima volta ghjè stata quandu sò andata à vedela in prighjò à Fresnes… S’hà liccatu ott’anni per u macellu di u « Corsica Love » in Napoli.

- Eu mancu ùn mi sò mossu per ella. Li ne vulia assai d’avecci abbandunatu per suvità in Napoli stu pesciu di Marcu Lovisi. 

- Ma cumu ghjè chì t’hai acciaccatu cusì à mammata u ghjornu di u so interru ? 

- Quesse e verità i li vulia palisà ! Cum’è per ritruvà a pace incù mè stessu è patuisce infine cun ella ! Avà forse ch’un omu novu puderà nasce ! Ùn la dicia Freud chì omu serà omu quand’ellu averà fattu u dolu di i so genitori ! 

- Iè ! È a perdita di i soi ci avvicina, di colpu, di a fine ! A nostra morte stessa ! 

- Eu a morte a m’aghju vista à e corte ! Una bestia umbrosa ! Sempre in attesa ch’ella m’infattessi à l’assindotta. Ùn li bastava d’avessi pigliatu u fiatu di i nostri fratelli. Cascati longutirati solu tenuti da e cinte di securità di e vitture, u corpu disarticulatu, pertusatu à cartucciate, u visu pichjulatu, stampatu da u piombu ! È u sangue spargugliatu nant’à u paratrattu. I tumbatori vili, viacchi, facce piatte, acelli neri di e sciagure. À quessi l’assassini pocu l’impreme a vita di l’omu ! Quantu ne anu sfracicatu militanti unesti è sinceri ! Posti à l’alba per arrubbassi l’anima d’un ghjovanu patriottu !

- Iè o Pè ! Anu vulsutu azzittà e voce di l’omi liberi ! Per cuntrullà u territoriu, per sottumette i spiriti à l’ordine di i so cerbelli merzi è scunciati, per suddisfà i so stinti i più vili, per stancià a so sete di sangue. U soldu è u prufittu ecculi i valori di sti bugiardi imbastarditi ! Anu fattu corre u sangue corsu ! Vergogna ad elli ! 

- Avale mi tocca ad andà davanti è à chjude, s’ellu hè pussibule, sta pagina dugliosa è insanguinata chì viaghjanu sempre à fiancu à mè l’anime perse di i mio camarati. Dapoi avale più di vint’anni, populeghjanu sempre a mio mente è i mio sonnii. 

IV

Petru Ghjuvanni esce di u campusantu è s’avvia ver di l’alloghju di Ghjaseppina. Patansceghja è suda assai. Micca solu da u sforzu ch’ellu face per attippà, ma dinù da l’affannu chì li stringhje u core è a cannella. Ghjè qualchì passu insù chì Ruggeru perse a vita. Petru si pianta. Un spirionu l’abbagliuleghja. Forse un cennu lampatu da e forze arcane. Li si pare, à man’à manu, chì qualchissia s'infrugni in a so persona. Ghjè ellu ! Ne hè sicuru. Crescenu e so vembre ! S’allonga u so collu ! Una giraffa ! Iè ! Una giraffa incù duie ale tamante ! Un antru generu di Pegasi, videte! Stende u so volu è corre avale nant’à e sponde di u cerviunincu ! Franca a Scupiccia. Stà una stundarella à fil’ di ventu, po’ tale u cavallu di a mitulugia capiciutteghja ver di u campu sacru. In un’ alata sola tocca terra. Hè postu avale nant’à u marmaru d’un’ sepulcru. A petra marmurata sculiscia è si apre pianament’è bè, ingullendusi, in u fracassu tremendu, a giraffa alatata.

Petru Ghjuvanni trema da capu in fondu. Una lacrima corre longa à a so maragna. In un raghju abbagliulante di sole Ruggeru s’era ficcatu in ellu. Ùn facianu più chè unu ! Cum’è per dilli quantu a so sorte ghjera intricciata, ancu d’aldilà a morte ! 

-T’imprestu li mio ochji fratellucciu ch’è tù veghi u filmu di l’ultimi mumenti nanzi à u mio macellu, u quindeci di ghjugnu di lu novanta trè !

A scena di l’agguattu si sbucina avale sottu à l’ochji spavintati di Petru Ghjuvanni. Più insù, un’omu, faccia piatta, un talky walky in manu aspetta ch’ella spunti a vittura. A spia a cunnosce bè a Fiat Punto postu chì l’omu ch’ellu aguatta ghjè impiegatu in a stessa sucetà cà ellu. È a so vittura ghjè sempre ingarata davanti à u bastimentu di l’intrapresa. Isiè ! Parechji omi di stu commandò d’assassini sò i so cumpagni stessi di travagliu.

L’altri aspettanu à l’inghjò, piatti è bè daretu à una camiunetta bianca ! E cagule sò inalzate lascendu scopre e so facce d’assassini. Petru Ghjuvanni ricunnosce u visu di dui capizzoni di u muvimentu armatu. U responsevule di u settore Aiaccinu è quellu mantacatu di u nordu. Sò affiancati da dui tumbatori prufeziunali, d’altronde i so guardii persunali. I dui esecutori tenenu l’arme in manu. U mantacatu hà l’ochji sposti nant’à u talky walky. Si sente a voce arghita di a spia : « Sighite pronti chì s’affacca ! » Aspettanu ch’ella s'avvicinghi a vittura per sorge à meza strada è sparà nant’à Ruggeru. Più in bassu dui omi armati chjodenu a strada per prutege u commandò. Parechji frombi di fucili strappanu u silenziu di sta matinata di veranu. Si cansa tandu a vittura sopr’à piazza. U runzulime di u mutore testimunieghja solu d’un suppulu di vita chì cuntinueghja. Ghjace u militante nant’à u latu drittu di a so vittura. Sfracicatu à cartucciate.

Corre per dalli succorsu Petru Ghjuvanni. Ma tuttu si sguassa cum’è in un miragiu. In un batter’ d’ochju tuttu ghjè sparitu. Pesa u capu è si n’avvede chì sole oghje ùn ci n’hè mai statu. Hà travistu a scena di crimine incù l’ochji imprestati da u so camaratu mortu. Autosuggestione, illuminazione, visione da l’altru mondu, pazzia, pocu impreme u nome, sta caduta vint’anni capunanzu li dà u rizzoccu. Avale a sà qualessi sò, di manera sicura, l’assassini di u so amicu. 

Cusì cumminciò a guerra civile. 

U capu in bullore, assaltatu da mille capatoghji, perseguisce a so strada sin’à ghjunghje à u bloccu F di a cità di « I Marroni ». Terzu pianu. Nant’à a porta à manu manca ci hè sempre l’appiccicatoghju di u ribellu. Appoghja nant’à a campanella. Ma sta volta ùn hè Ruggeru ad aprelli a porta ma Ghjaseppina. S’abbraccianu torna. Un muscu di caffè neru u face vultà à a realità. Sò avà à pusà in cucina surpendu u liquidu nericciu è caldu. Parlanu sottuvoce chì nimu ùn possi sente ciò ch’elli dicenu. À mumentu datu, Ghjaseppina và in a stanza è volta incù un stucciu. Grentu una pistola 11/43 è parechje palle di u stessu calibru. Petru Ghjuvanni infrugna a pistola in a stacca di u so mantellu, è và sin’à u purtellu per assicurassi chì nimu ùn l'aspetti in carrughju. Po’ basgia a veduva di Ruggeru è avviendusi ver di a surtita, li murmutuleghja i denti stretti : l’anu da pacà ! 

2 commentaires:

  1. Fizzione o rialità ? Forse appinarella di e duie, forse..., chì a dìcenu ancu certi " rien ne se perd rien ne se crée tout se transforme". È pare ancu ch'ella sìa fatta cusì a vita... .
    Stu persunaghju à fiori di pelle ci permette, una cosa pigliendu l'altra, d'avvicinassi un pucarellu di cum'ella pò nasce a fola di u stentu, stu cìrculu viziosu ch'ella hè a vindetta. Eppuru ciò ch'ellu s'appronta à fà Petru Ghjuvanni a pudemu ancu capì. U troppu stroppia, è 'ss'omu hà bisognu di sfugassi... . Muralità di sicuru ùn ci ne hè, almenu à parè meiu. Avà basta, smettu quì e m'elucubrazione.

    V'arringraziu pè stu scrittu è spergu à prestu à lèghjevi torna ! Salute è Pace

    RépondreSupprimer
  2. Iè, in a sittimana un altru scrittu. Po' unu scrittu di Guerrini in riserva. Ma ùn ci voli ancu à dilla ! :-)

    RépondreSupprimer