dimanche 11 mars 2018

The Lost Valley

Un testu di Petru Pasqualini


Ispiratu da « the massacre of the Mac Donald » 

Avanzavanu u passu pisiu è u core inchietu voltu issa valle, induve avianu festighjatu tante volte e gioie è e pene di u clan. L’accettazione chì li puntava à vultà versu issu locu magicu si mischjava à a vergogna di a capitulazione è à u sullevu di imaginà una speranza per l’avvene di i so figlioli. St’omi fieri di l’Highlands ùn ci la facianu à fighjà e so moglie, u pellaghju scavatu da u ventu, da a paura di vultà nant’à a so decisione. A sottumissione à l’Inglese ùn fù cusì faciule è ci volse ancu un certu curagiu per accettà u pattu d’allegenza ch’elli avianu da fà, nant’à questa terra straziata di i so antenati. Viaghjendu cum’è murtulaghji fora di u tempu è di u spaziu, ùn surtinu di a so turpidezza, solu francati a fruntiera sacrata di River Blood. 

Eccu… C’eranu infine. Messinu à fà picculi gesti nerbosi, viaghjendu sopr’à piazza, cum’è s’elli eranu diventati furesteri in casa soia. Di pettu à elli, a delegazione inglesa appruntendu a ceremonia vergugnosa. A ciorma ancu ella paria in alerta, suspesa sottu à un celu straziatu. Si fessinu avanzà, rassignati à compiene à u più prestu, à tradisce a fiertà multiseculari di l’Highlander. Ma a sapianu chì a lotta era dinù ind’a pussibbilità di vede spannà a so sterpa, chì a landa ùn pudia ribumbà chì di u rimusciu du u metallu tagliente. Ci vulia à rimette à più tardi. Era troppu putente u nemicu, l’affruntamentu troppu ineguale à longu andà è a stanchezza di campà cum’è animali salvatichi diventava troppu forte. U più vechju frà d’elli avia pigliatu u capu di tuttu u clan, quandu manu à manu firmò insischitu da un rimore sordu mezu animale mezu omu. Fighjò ingiru à ellu i Munro*, chì inchjerchjavanu a valle, inchietu, sperendu ch’ellu ùn fussinu abbramati l’altri clan, da una imbuscata, cusì faciule à mette in opera nant’à ste cuntrate chì a cunniscenza di u minimu metru quatratu li dava un avantagiu sicuru. 

Ghjè tandu ch’ellu capì, quand’ellu sentì u stridu disumanu, sfurmatu da u dulore, d’una mamma priva di u so bè u più preziosu. U cunniscì senza mancu stà in forse, chì di sicura l’avia intesu parechje volte, vultendu da sti campi di battaglia magnifichi. 

U Giovanu William si tenia arrittu, appena scantatu daretu à a prucessiò vergugnosa, trapannatu da una lama anglusassona, un surrisu stantaratu da a surpresa è ramintendu forse dinù l’allegria di ritruvassi in sta valle persa, simbulu di l’unità di i Mac Donald. 

À partesi di issa stundetta fora di tempu, tuttu s’incatenava in un milampu, a banda piatta di e truppe inglese ùn misse chè un attimu à spanticà l’Highlanders, sciappendu u pattu decisu è prefirendu assicurassi cù a stirpera, d’una sottumissione accertata. 

A fine di i Mac Donald era stabilita. U clan s’annigò in una fiumara di sangue mischjata à l’acqua fughjita di a ciorma, allora chì u giovanu William firmò una stonda longa in puntu di morte, arrittu di pettu à u sciusciettu, cumu per sfidà l’evidenza di a fine di a so storia. I suldati inglesi u fidighjonu senza odiu, mancu gattivezza, solu cù issa curiosità fiacca di u suldatu chì hà compiu a so ghjurnata. 

The End 


*Munro : una cima scuzzesa chì avanza i trè milla pedi (914,4 metri) ; Sir Hugh Munro hè statu u primu à fanne una lista in 1891. 


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire