samedi 11 novembre 2017

Ombre di guerra (Strattu)

Ricacciatu da Ombre di guerra

Jean-Yves Acquaviva (2011)


Sedeci d’aprile di u 1917. In un fracassu senza nome l’omi viaghjanu, à mezu à a fanga è i morti per circà à sazià a brama di vittoria di u generale Nivelle. Fiscanu e palle, cascanu i suldati unu apressu à l’altru. Ma ci vole à viaghjà, ci vole à more, à soffre per chì u generale possi tuccà in punta à e so dite a gloria d’avè vintu a battaglia. Ch’ellu possi scrive u so nome à lettare d’oru nant’à e pagine immaculate di u librone di a storia umana. Ma oru ùn ci n’era quì. Per quelli chì si battianu ùn c’era cà un fiume di fanga, di sudore è di sangue imbulighjati. Ùn c’era cà a puzza di a morte, i mughji di i feriti. Quellu ghjornu è quelli ch’anu suvitatu, l’umanità hà fattu una pochi di passi in daretu, avvicinendu si di i so tempi i più foschi. In duie simane sò più di centu mila omi, morti o feriti chì anu pagatu a scimità di i putenti. Sicondu si n’hè surtitu senza nulla. Senza nulla ch’omu pò vede. Ma cù una ferita ancu più prufonda cà quelle chì vi tazzanu a carne. Una ferita à l’anima. È quesse, ùn ponu mai guarisce, ùn si sarranu mai più. Era quessu u pesu ch’ellu trascinava Ziu Sicondu è chì u furzava à tanti sicreti, à tanti gattivi sogni. U ghjornu nanzu ch’ella principiessi ‘ssa battaglia, un omu era vinutu à visità a sezzione di Sicondu. Era un officiale ma ùn purtava micca arme. Si trascinava una spezia di scatula posta à nant’à trè pedi. N’avia digià vistu unu di ‘ss’attrazzi, quand’ellu era zitellu in paese. Tandu l’era parsu magicu di vede ch’omu pudia stampà nant’à un pezzu di carta chjucu, chjucu, una persona sana è l’avia fattu ancu ride. Ma oghje, ùn capia micca chì piacè c’era à vene quì è ritrattà a miseria di l’omi, eranu brutti, stanchi, à l’orlu di more per certi. È quessu li spiecava ch’ellu era quì per fà vede à u mondu sanu u so curagiu. Per fà li entre per u sempre in a storia.

« Andate à fà vi leghje ! Quì, curagiu ùn ci n’hè più. Ùn ci hè cà paura, morte è addisperu. Cridite ch’emu sceltu di stà quì ? S’è pudiamu sceglie, scappariamu tutti è vi lasciariamu soli à voi. Voi, quelli chì cuntate i morti è i stroppii per sapè quale hè chì vince. Noi ùn emu nulla à vince quì. A vostra gloria eterna a vi pudete tene ». Quellu ch’avia parlatu si chjamava Gino. Un suldatu cum’è tant’altri chì avia bisognu di sfucà si. L’officiale u vardava ma avia fatica à sustene u sguardu fieru di ‘ss’omu chì vinia di dì, à voce sciolta, ciò ch’elli pinsavanu tutti. Eranu quattru di punta à ellu. À fiancu à Gino, Sicondu s’era arrizzatu cum’è per aiutà u so camaratu. Un antru, arrittu dinù, stava à sente è vardava, u so sguardu passava da unu à l’altru, si chjamava Constantin, Constantin Préjean. U quartu stava capicalatu, paria d’ùn interessà si manc’à pena à ciò chì si passava à cant’à ellu, paria esse altrò. « Ricusate di rispittà un ordine ? » L’officiale avia quasi mughjatu circhendu à impressiunà li. È Gino l’avia rispostu : « È ch’avete da fà ? Avemu intesu chì dumane ci vuleria a carne assai per pasce a morte. Vulete privà u vostru generale d’una pochi di vite à offre à a patria ? » Videndu ch’ell’ùn ci cacciaria nulla u ritrattadore avia cambiatu di manera. Circava avà à alliscià li. « Chì vulete ? Vi possu dà sigarette, pane. Chì vulete ? » À ‘sse parolle u quartu omu avia pisatu u capu. A so faccia era sfatta, paria più mortu cà vivu. S’era arrizzatu, avvicinatu di Sicondu è li parlava à voce bassa. Ùn si sà ciò ch’ellu l’avia dettu ma avà, calava u capu ancu ellu è suspirava. Avia vardatu à i dui altri, un sguardu era bastatu, Gino s’era appughjatu à a ripa è avia cruciatu e bracce. Constantin era firmatu mutu appicchendu un picculu surrisu à u scornu di a so bocca è u quartu omu s’era messu torna à pusà. « Fate puru » avia cappiatu Sicondu. U quartu omu era Ghjorghju, u fratellu di Sicondu. È vinia di vende a fiertà di i trè altri per dui pacchetti di sigarette è un pane. U lindumane, à l’alba s’eranu aparte e porte di l’infernu.

1 commentaire: