vendredi 9 décembre 2016

A tregua (Cuncorsu Natale Guastu, Testu 11)

Una nuvella di Stefanu Conca


- Chjamate u culinellu !
- U me culinellu... Tinente Provence à u raportu. Vi chjamu par annunciavvi chì stu dopu meziornu, l’emu fatta à piglià a suprana annant’à e pusizione nimiche di a tomba rossa !
- Vi filiciteghju tinente, vi filiciteghju..... è ùn mi scurdaraghju micca di quandu m’aviate prumessu di piglià a tomba rossa innanzu à a fine di l’annu... È... i suldati... n’emu persu assai ?
- A midità di u battaglione, ma... a sapete...
- ...hum... Bon natale tinente è ùn aghjate paura... !
- Bon natale u me culinellu !

L’invernu anch’ellu era di parolla è à a prumessa fatta, a prumessa fù. Ancu u pisciu di i suldati paria d’esse una surgente cutrata quandu omu si facia addossu à e mani, pruvendu à riscaldà a so parsona. Maladetta guerra, a stridura siccava carne è sensi ! È quellu ch’ùn si pigliava micca una palla in corpu, patia tandu a disgrazia, forse ancu più crudele, d’ùn avè micca a furtuna di more abbastanza prestu par ùn campà più st’infernu tarraniu. 

“È civa s’ella si more, fatta fatta ! D’ogni marena, mi ! ch’emu più da campà chivi ?” dicia spessu u sargente Planchon, davanti à l’altri suldati impustati incun ellu in e trincere. Par fà u fieru, si mittia a pistola in bocca fendu cum’è s’ellu avia da apresi e ciarbelle ma, fatta fine, l’altri sapianu bè chì a so vulintà di campà, è a brama forte, ch’elli avianu tutti, di sente sunà u ghjornu di l’armistiziu era troppu forte par appughjà annant’à u chjodu.

- Diavule di a tomba rossa è quelli chì a si volenu piglià ! 3 mesi à stà chivi à cuntà è cuntà torna i 459 chì sò dighjà partuti... rughjava u sargente i pulmoni mezu cà brusgiati da i gasi. 

Eramu u 24 di dicembre è dopu à 3 mesi senza ùn avè mancu avanzatu d’un metru, tutti quelli ch’avianu chisiati a morte eranu stanchi di liccà l’attacchi nimichi. U ghjornu e palle è a notte i gasi, senza riposu, senza pace è cù poca spiranza di rientre un ghjornu in casa soia. È chì sarà sta sera ?

Dopu à parechje dumande di u tinente, u statu magiore avia accitatu di mandalli in sustegnu un battaglione di centu tiragliori africani. Ghjunsenu a mane di u 24.

- Bellu rigalu ch’ellu mi face st’inculatacciu di ginerale Godot. Ch’aghju da pudè fà cù scimii cum’è questi !!! briunava Provence sottu à u tindone di u telegraffistu chì pigliava i missaghji di a ierarchia.
- Avà ùn mi manca più nulla ! Cusì sì ch’aghju da piglià a tomba rossa, in culu sì, chì a m’aghju da piglià !!! Ma ch’elli mi mandinu puru i talianacci di u 173 è cusì, in fatti di barbari, saremu à u cumplettu ! Provence scimia...

Ma l’affare hè chì, di pettu à e prove di quelli di u 173e chì si battianu cum’è lioni, i tinti africani, parianu più incustumati pà u carnavale cà suldati di u fronte. Scalati di pocu annant’à e coste francese, eranu di pocu rinforzu cù stu fretu chì li mursicava a pelle è l’attrappava i musculi. Sbisciaratu, Provence facia u pass’è vene in ogni trincera è pà sfucassi, u tinente minava cazzotti à sciappassi e nodule in capu ad ogni neru ch’ellu truvava agrunchjatu da u tardavellu. 

À u più luntanu chì l’arechja pudia sente, un silenziu pocu abituale spavintava certi suldati più cà u fracassu è e cannunate d’ogni ghjornu. Ùn si sintia un verbu in locu è i più anziani, scarsi è furtunati d’avè campatu un annu di più, s’arricurdavanu di a tregua di Natale. U no man’s land era un pattu uffiziozu, un’uretta di pace è guasi di fratillanza da pudè sparte cù i bosci i soli affari chì omu avia : sigarette è pinard chì paria più flemma cà vinu. È dumane, senza pudella parà, si sapia chì i Lebel turnarianu à risponde à i Mauser...

Provence fece chjamà u sargente Planchon.

- Sargente, pigliate duie botte di pinard è fatele purtà da 50 neri quallà à mezu à u no man’s land. Ch’elli si riscaldinu un pocu cù... Chì dumane a festa ricumencia... è n’avaranu bisognu !
- Iè ma è l’altri u me tinente ? dumandò u sargente.
- L’altri staranu chivi è i vostri suldati dinò, ùn sbriacanu mai quessi ! Ci vole à tene a pusizione è u matiriale... ùn si sà mai ! 
- Ma...
- Ùn ci hè nè maè, andate !

Cù un stracciu bruttu liatu à u manicu troncu di una pala, si visse tandu una cinquantina d’africani chì vultulonu à straziera e duie botte inde una fanga chì scutrava un pocu à st’ora di a ghjurnata. Intesu a fumata di a vinaccia, sò più di 200 i tedeschi chì li fecenu l’evvive è chì, tuttu cantendu, corsenu fora di a trincera à fà l’aiuta. 

Cù i so uchjarelli neri, u futuru capitanu fidighjava cù e cannuchjale u spittaculu prumessu da Baccu mentre chì una vintina di mitragliose hotchkiss aspittavanu u signale di Provence pà rompe u silenziu di a tregua.

- Fooooooocu... mughjò Provence mentre chì inde l’infernu di a fuculiccia, chì ammazzava tuttu, nimu ùn sintì l’ironicu “...è bon natale à tuuuuuuti !!!!”.

Mancu una mez’ora dopu, à mezu à stu flagellu di carne smembrata è macinata, un stracciu perciu quant’è quellu di l’africani fù purtatu da una manata di bosci braccitesi chì avanzavanu da rendesi à i francesi.

- Chjamate u culinellu !

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire