vendredi 23 février 2018

Cuncorsu Chjuditura 17/18 : L'Enarcu

Un testu di Stefanu Barbagelata


Mi piacenu pocu à mè i viaghji. Ma tandu, sta mane, mi trovu di culicalatu in un tassì in issa cità cusì brutta di Marseglia. 
Quessa a dumenicata principia propiu male, o propiu bè, ùn a sò... 
Sta mane à bon’ora sò falatu in caffè, madama Cesari era digià fora cù i so rumatisimi è a so linguaccia. U vechju Ghjisè, ellu, circava e so legne da scaldà si a so casa. U panatteru trumbittava quant’è più. Quelli giovani chì s’eranu imbriacati eri sera devianu purtalli in odiu da i so letti... 
Era tuttu à a so piazza. 
Solu a morte cambia u paese. Mai nunda di novu, mai nunda di megliu nè di peghju. Ghjorni chì si seguitanu… in l’angoscia di issu smuvimentu perpetuu. 

Ghjuntu in caffè m’hà chjamatu trè volte mamma. Avia pocu laziu di risponde li. Sempre i listessi cuntrasti. Sempre i listessi pienti. Ghjè quand’ella m’hà chjamatu a mo surella subitu dopu ch’aghju rispostu. Pensendu ch’ell’avia podassi una nutizia bona. È l’avia !! Si ne muria l’Enarcu... 

O quantu tempu l’aghju aspettata a so morte. Quante volte l’aghju sunniata... 

« Stè, sò eiu. Ùn sò micca tantu dunata per l’annunzii, allora ti la dicu cum’ell’hè è cum’ella vene … sò qualchì ghjornu ch’è no simu partuti in Marseglia chì ghjera faticatu l’Enarcu è … bò ! s’è tù voli … hè in traccia di more, è t’hà dumandatu. » 

O quantu tempu l’aghju aspettata issa nutizia, o quantu tempu... ma tandu, m’hè cascatu u telefoninu, m’hè cascatu. Mi sò messu à pienghje. Cusì... Senza sapella. À mezu à u caffè. Sò vultatu in casa. Carcu d’angoscia. Crosciu di lacrime. Rossu di issu sangue chì mi girava in capu purtendu cun ellu ricordi di giuventù, angoscia è malincunia. 

Caminendu aghju pruvatu à chjamà a mo moglia... nisuna risposta. U m’amicacciu ... nisuna risposta. Sò cullatu in camera da lampà qualchì pannu in a valisgia. Eranu in lettu. Inseme... L’aghju guardati. L’aghju detti « Mi ne vò in Marseglia. Babbu si ne more. Scialatevila. ». 
Eiu chì sò sempre innamuratu di malincunia è chì vogliu quasi sempre esse malavviatu, avia persu moglia, amicu è babbu à tempu. Quessa sì a ghjurnata ch’ella principiava bè. 
Sò stati delicati. Ùn anu micca prupostu d’accumpagnammi... 
Sò stati muti. Eranu nudi. Hè difficiule… à parlà ... nudu. 

Eccu u perchè chì sò sta mane di culipusatu in un tassì, solu cum’è un cane, in issa cità cusì brutta di Marseglia... 
Quellu vitturinu m’hà fattu ride quand’ellu m’hà dettu incù l’accentu di u « bled » : 
«- Voi… ùn site micca di quì. 

- Innò ! mancu Francese… sò Corsu ». L’aghju rispostu ridendu. 

Compiu u cuntrastu, compia l’affabilità, mi sò giratu ver di u vetru guardendu à Marseglia chì sfilava in furia. I quartieri à u nordu di a cità in prima, quelli lochi carchi d’Arabi è di Negri, carchi di tuttu ciò chì t’hà sempre stumacatu… Quant’è tù eri razzistu Madonna !
Pensu à Ali. T’arricordi d’Ali ? Era m’amicu era. Emu fumatu e nostre prime sigarette inseme. U so babbu travagliava in casa ind’è noi. Eramu ancu in iscola materna inseme s’ ùn mi sbagliu. M’arricordu quellu ghjornu. Quand’ell’era mortu u chjarasgiu. Oimè chì paura ! Vecu sempre à Momo corre per ùn esse tombu. Poca concia nò !! U tinii talmente caru issu chjarasgiu ch’avia lampatu eiu tutti i prudutti tossichi chì n’aviamu in casa in terra in gir’à ellu. È ghjera Momo chì l’avia pagata. Di paura a famiglia sana era partuta da u paese. In Portivechju si dicia. È m’amicu Ali… ùn l’aghju mai più vistu... mai. 

U vechju portu di Marseglia. T’imagineghju in tempu di Guerra. Barattendu pesciu contr’à tuttu ciò ch’è tù trovi, tuttu ciò chì si pò. T’imagineghju cù t’amichi, quellu Chinese chì ghjera diventatu un gran’fliccu, quellu Zampà chì … ùn avia micca compiu a so vita in santa pace… 
Eri u Corsu di u Panier. È n’eri fieru abbastanza. Ti piacia à cuntà spessu a to zitellina in Marseglia à mezu à i Corsi, i Taliani, i sgaiuffi è le puttane. 
Ai avutu centu vite, ma tandu… ai da more una volta. È... s’avvicina... 
Passendu accantu à un stadiu mi pensava torna à tè. À quandu t’eri ghjucadore di ballò. Eiu, ùn aghju mai vulsutu. Pocu affrontu nò ! U to figliolu ! Tù chì ghjucava in terza divisione ! O tamanta inghjulia ! Era cusì. Quandu pudia fatti male… 

Anu apartu una Facultà di Dirittu nantu à a Canebière. Ancu què… à 37 anni… ai passatu u cuncorsu da entre à l’ENA. Cù solu un certificatu di studii in istacca. Eri diventatu l’Enarcu. Per tuttu u paese. Tuttognunu ti chjamava l’Enarcu. Certi chì ti cunniscianu di più… l’Enarcu scemu. Ùn si sbagliavanu micca. L’Enarcu… noi dinù. Eiu è Francesca piattati in camera ti chjamavamu cusì. Quandu mughjavi, quandu rendii l’odiu appressu à noi. 

Infine… ci simu. Un uspidale publicu. Umbeh ! Tù ? Ai da more quì ? In u publicu ? Ti và cum’è a sella in spinu à u porcu ! Tamanta falata ! 
Ascensori… ci n’hè ottu. Ghjenti ch’aspettanu… simu una quarantina. 
Mi ne culleraghju à pedi. S’o mi facciu un infartu à u terzu pianu… li mandu una lagnanza ! Viderai tù ! A ritirata ! Mi l’anu da pagà elli, mi l’anu da pagà ! 
Ghjuntu in u serviziu, aghju vistu a mo cara nipote … Saveria. O quant’ell’hè bella issa ciuccia. Issa donna… hà 22 anni quantunque. Mamma ùn c’hè. Mi dice Saveria ch’ell’hè falata da beie si un caffè cù Franceca, a mo surella. 

Mumentu sacru. Possu entre è esse solu cun tè. M’affaccu. A porta chì s’apre sò eiu. Ùn ci la facciu micca. Pensu ch’aghju da esse mortu nanzu à tè talmente prova u mo core à sorte di pettu. Umbeh… quale serà issu vechju ?
Sì tù ? Iè… sì tù. M’anu chjamatu troppu tardi. Si sente sempre un fiatu ma l’Enarcu hè partutu. Ci sò partiture di musica accantu à tè. Forse Saveria chì travaglia per u so prossimu cuncertu. Ùn l’aghju mai vista annantu à a scena. Sò anni è anni ch’ùn vi vecu più. Nè l’unu nè l’altri. Sò bè solu solu in u mo paese. Cù moglia è figliole. Moglia… è què nò ! Dapoi quandu durava quell’affare ? 

Allora ? Ghjè cusì viotu un Enarcu chì si ne more ? 
È s’o ti strangolu ? Avale avà ? O chì t’affocu cù lu cuscinu ? Nimu a saperà mai ? 
À chì ghjova ? Tumbatti… perchè micca… ma s’è tù a sai mancu tù… ùn vale a pena. 
Hà avutu a furtuna Saveria d’ùn avè babbu cum’è tè. Di praticà a so musica cum’ella vulia. 
T’arricordi quellu ghjornu ? 

L’omu goffu era ghjuntu un sabbatu, u dopu meziornu cù i so elfi da purtammi stu ghjuvellu negru chì spampillulava in camera. Babbu Natale ùn era. Troppu giovanu. Troppu goffu. Ma era quantunque, per un zitellu di 6 anni, un tippu bè, quellu chì m’avia rimessu u mo pianò. 
O quantu u tenia caru issu pianò. Partiamu inseme da scopre u mondu. Mi purtava accantu à un lavu, mi cuntava sunate in chjar’di luna, scriviamu inseme lettere per m’amica Elise… Era m’amicu era. È po era u solu. È quessa, a sapii. 
L’aviamu piattata st’amicizia, ma a sapii. Sapii tuttu. Tuttu… è sempre. 
U goffu era vultatu sta matina custì. È s’era purtatu m’amicu cun ellu. Ùn aghju mancu pussutu salutallu. Ùn aghju mancu pussutu ghjucà un’ ultima volta cun ellu. Ùn aghju mancu pussutu pienghje… Hè partutu u goffu, purtendu cun ellu a sola cumpagnia ch’ùn avia mai avuta. Purtendu cun ellu i mo sogni di libertà, sti sogni beati d’un zitellu malamatu, d’un zitellu casticatu. È subitu avia resu note musicale, eranu gioie, eranu mumenti magnifichi chì mi giravanu in capu è escianu di bocca. Era u m’amicu… chì si n’andava per u sempre. U primu dolu di a mo vita. A prima volta ch’aghju vulsutu parte anch’eiu 

M’arricordu a prima volta ch’aghju resu. Avia 3 anni. Eri in zerga appressu à mè. Era colpa mea, m’era sbagliatu dicendu à mente u santacroce… à sottusopra. Aghju resu è ghjera sangue. Era colpa mea. A sapia chì tù vulii amparammi da per mè… ùn era micca statu cuncintratu assai, è t’eri messu in zerga. Per colpa mea. Rivecu sempre à u mo Gi-Jo. Era sottu à u mobulu di l’intrata. U vidia chì ghjera sdraiatu ind’è u vomitu, senza pudè arrizzammi tant’ell’era forte a mo pena. Gi-Jo mi guardava. Cù schifu. Stumacatu. Ti sentia chì mughjavi ind’a stanza vicina. T’avia messu azezu fracicu è sapia ch’avii da pienghje da quì à pocu. Colpa mea. Ci vulia da arrizzassi da pudè cunsulà ti, ma ùn a pudia micca fà. Era sempre listessu, eri sempre dilusu. 

Avia 3 anni a prima volta ch’aghju resu è ghjera sangue. 
Avia 6 anni a prima volta ch’aghju vulsutu more. 
Avia 17 anni quand’aghju avutu a brama di tumbà ti. 
Ai da more. Oghje. È nimu si ne lagnerà. 

Hè cusì ch’elli morenu l’Enarchi ? Pensu di nò. Ma ghjè cusì ch’elli morenu i boii. 
Sò ghjorni sacri. Ghjorni di festa. Ma tandu… eiu pienghju. U capu contru à stu corpu chì si ne và … eiu pienghju. Ùn c’hè boii senza vittime. Ma vittima senza boia… cum’è campà ? 



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire