mardi 26 janvier 2016

Perchè u sangue ùn ci curria


 Una nuvella di Kévin Petroni


« Una scelta prufonda ammachjò u mondu assente »

Jacques Audiberti, Miroir.


À u Bataclan, u 13 di nuvembre, ci eranu di sicuru a paura è u dulore, è u silenziu di e cintunaie di l’offesi ; ci eranu di sicuru babbi è mamme, zitelli è maiò, chì piignianu d’altri babbi è d’altre mamme, d’altri zitelli è d’altri maiò ; ci eranu di sicuru cintunaie d’inghjuliati, cù e so bracce dichjangulate è e so anche smembrate è e so mani diccippullate chì ùn sapianu più pricurà a so sorte ; un zitellu, ci sarà statu un zitellu, un zitellu di sicuru, à chjamassi Nathanaël, è more tafunatu da a so palla, incrucifissatu d’odiu, incurunatu da ogni viulenza di u mondu, ma micca cum’è a dite voi, micca cum’è l’avete detta in u vostru scrittu perchè u sangue ùn ci curria.

 In u vostru scrittu, aghju lettu à Rimbaud è u so Sunnulone, San Ghjuvanni è e so angosce, u magnacone, l’orrende criatura chì pasce i timori ; ma ùn aghju vistu nulla di e stonde ch’e cunnoscu, quandu ci adduniamu in caffè è chì sapiamu ch’ellu ci vulia à chjavà e turiste chì passavanu a so vita à chjavà e nostre loche, e nostre mamme, e nostre surelle. Ùn aghju vistu nulla di a nostra cuntintezza quandu spuntava l’arma di punta à e so facciacce è ch’elli ci supplicavanu di chjappà i so soldi, di chjappalli tuttu, ma soprattuttu di lascialli a vita, per pietà d’ùn falli nulla, d’ùn amazzalli quandu ùn bramavamu cà quessa. Ùn aghju vistu nulla di stu mumentu à rimiracci l’arme in manu, noi, i cumbattanti di un vechju reame, noi, figlioli d’una storia ch’ùn si pò dì, noi, i boia sacrati d’una tarra sacrata, chì cumpiamu i miscridenti cum’è i nostri babbi nanzu à u nostru regnu. In u vostru scrittu, ùn aghju induvinatu st’addunite in ste sale cughjose di banlieue à maladisce un paese in manu à i feujs, à Israel è à l’America, stu paese d’infidi chì copranu, è zurlanu è festighjeghjanu cum’è mai elli, i figlioli d’Allah, ùn copraranu è ùn zurlaranu è ùn fistighjaranu di a so vita, stu paese di razza bianca nù qualessa ghjacenu è ùn pudaranu mai cà ghjace à mezi taghi, autostrade è pisciu. Ùn aghju cunnisciutu st’arma da manighjà in trà d’amichi, poi in trà di fratelli è purfine in trà di cumbattanti, di u segnu ch’omu mira, poi di l’animale ch’omu tocca è di u tippu ch’omu assassina, di l’appartamentu ch’omu rege, à a cità ch’omu supraneghja è à a regione ch’omu guverna. Ùn aghju cunnisciutu stu sintimu d’appartene à a luce è à u sottusopra di u mondu, à u so celente è à a so perdita, a so nascita è a so morte in una crisciuta è un scumpientu torna è torna à turnà.

Duve sò e voce di i boia ? Duve sò i so visi ? Ùn sò criature, bestie esciute da mondu in là, barbari à esse à a fine di a nucenza è à l’orlu di i crimini, sò i vostri fratelli, quì, à fiancu à voi, sò i vostri amichi, sò i vostri vicini chì anu decisu d’impone a lege di u so reame per salvà u vostru di u so fragicume. Invece d’Abraham chì avia dumandatu à Diu, Quellu chì hè a sola ghjustizia, s’ellu tumbaria cinquanta nucenti tale à culpevuli ; Invece d’Abraham chì cherse à Diu s’ellu salvaria a cità per quaranta ghjusti, chì cherse à Diu s’ellu salvaria a cità per trenta ghjusti, chì cherse à Diu s’ellu salvaria a cità per dece ghjusti ; invece d’Abraham, quellu chì, per amore, misse a cultella nant’à a canella di u so figliolu, dumandavamu à Diu s’è no pudiamu sacchighjà a cità per dece culpevuli, s’è no a pudiamu brusgià per vinti, s’è no a pudiamu strughje per cinquanta. È induve Diu ùn ne vide nucenti, induve Diu picciò focu à a cità, accittò u nostru ordine è a nostra caduta da celi in là.

St’ordine è sta caduta ch’è v’avete sminticatu, ch’è vo ùn avete forse mai campatu, eiu, l’aghju amparati da st’anni passati luntanu di a mio figliola è di a mio moglia, luntanu di a mio tarra è di a mio mamma, luntanu di a mio nucenza è cusì vicinu à a faccia di sta mullizza di turista supplichendu ch’e pianti, pietà ch’e pianti di calpighjalli i petti è a figura, di straccialli a so robba è e so mutende, d’infrugnà u mio ceppu in a so muzza è di tirà, tirà fin ch’ellu ùn fermi nulla di u so mughju, di a so risistenza è di a so vita. Aspessu aghju pinsatu à i so ochji ch’ùn fughjianu i mei è à a so bocca chì mi dicia site un porcu è nisun’casa, nisun’cità, nisun locu ch’è v’arrizzarete di e vostre mani ùn a si francarà di sta pistola ch’aghju trà e cosce, nulla di ciò ch’è vo farete, mancu u ciucciu ch’è vo farete nasce, ùn vi sciugliarà di stu gestu, manch’ellu ùn vi darà à scopre l’avvene è a cità impernata in u celu induve i scapati, e salme è l’impiccati d’arimane stanu in pompa sopra un mondu sanicciu ; manch’ellu ùn saparà salvalli di e fiare chì stirponu à Sodoma, ùn saparà francavvi di u focu chì aspetta i putenti è l’urgogliosi di stu tempu chì Diu ùn stà à sente a forza, tralascia i vincidori, ùn s’impreme di a vittoria ; è vi cundannarà à l’aghjumpata cum’ellu sà cundannà quelli chì parlanu per Ellu, saparà vede e mio ferite, leghje nant’à a mio carne a vostra grammatica boffa è a vi farà disamparà. Chì cusì hè a so parolla, a parolla chì u sguardu viotu è a bocca insanguinata di a vittima palesa sempre ; quelli chì sò stati alzati saranu aghjumpati è quelli chì sò stati aghjumpati saranu alzati. Mi ferma dunque à stammi zittu, à sminticà u mio nome è a mio cità, u mio visu è u mio passatu, à ùn divvi più nulla per a mio vita, in a sempiterna, quallà, chì mi porghje a so fuchera è a so ira eterna ; mi ferma à tendeli e bracce è à vultammi un’ ultima volta per dillavi : misfidatevi di ciò ch’è vo dite, misfidatevi di e vostre parolle è ùn vi scurdate d’unurà u sangue di quelli chì posanu à a manu dritta di Diu.

4 commentaires:

  1. Prima vi salutu o Kévi è vi ringraziu pè st'invitu scrittu ch'ella hè sta nuvella nova,
    Dopu vulerebbi cunnosce u significatu pricisu di e parolle "dichjangulà" è
    " feujs", una parolla questa ch'eo ùn aghju mai intesu.

    In quant'è à u vostru scrittu, m'hè piaciutu di sicuru, u trovu ancu putente, eppuru mi frasturneghja ch'eo ùn sò mancu sicura d'avellu capitu cum'ella ci vulerìa. Lèttulu ch'eo l'aghju mi pare ch'eo sìa passata accantu à qualcosa. Mi pare chì stu scrittu cerchi à fammi capisce qualcosa chì puru mi scappa. U vostru 'scopu' scrivendu què, chì era, s'ella ci ne era unu ? Era solu per pruvà à mettevi è dinù noi in a mente, à a piazza d'unu di 'ssi cumbattanti chì tombanu à cicarecciu, cum'ella vene capitanati ch'elli sarèbbenu è à u nome d'u so Dìu Allah ? O ci hè qualcosa d'altru chì v'hà mossu è fattu impennà per facci riflette ancu aldilà di l'evenimentu di u 13 di nuvembre di u 2015 in sè stessu ? Ùn maneghju micca i scritti bìblichi cum'è voi è m'incresce chì mi pare ghjustappuntu ch'ellu s'arradicheghji quì u filu di a vostra riflessione. Mi sbagliu ?

    Eccu. Intantu vi pregu una bellìssima ghjurnata è à lèghjevi... da quì à pocu...

    RépondreSupprimer
  2. Chère DI SFUGHJITA,

    Je commencerai par vous présenter mes excuses et vous exprimer le sentiment de honte qui est le mien à l'idée de devoir vous répondre en français. D'autant plus que je trouve votre langue parfaite.

    Concernant la première question que vous me posez, je crois que le terme "dichjangulà" signifie désarticulé ou démembré. Cela reste à vérifier. "Feujs" est une locution familière de connotation péjorative désignant la communauté "juive".
    Concernant la deuxième partie, je pense que le but que j'avais en tête a moins d'importance que votre interprétation. Pour vous donner toutefois une précision: depuis le 13 novembre, deux livres m'obsèdent, l'un est de Merleau-Ponty, Humanisme et terreur, l'autre de Frantz Fanon, préfacé par Jean-Paul Sartre, Les Damnés de la Terre. Ces deux livres m'agacent profondément parce qu'ils légitiment la violence et la terreur. En les lisant, j'ai eu la terrible impression que l'horreur se trouvait partout et qu'un terroriste, peu importe sa provenance, ses motifs ou son projet, demeurait fidèle à la même illusion: dominer pour ne pas l'être. Morale sartrienne que je trouve insupportable. Au sujet du christianisme, il occupe bien mon esprit; mais j'y reviendrai prochainement dans une nouvelle qu'il me reste encore à écrire.

    J'espère avoir été précis. Je vous remercie infiniment pour votre lecture et votre message et prie pour vous relire très prochainement.

    A bientôt,
    Encore désolé,
    Kévin.

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. O Kevì, vi salutu
      Per piacè a vergogna cù mè scurdatevine sùbitu sùbitu. U corsu, provu à scrivelu ch'eo l'ampargu è basta. Forse ùn vi n'avvidite micca, ma sbaglii pò ancu darsi ch'eo ne fìa assai. Per mè ciò chì conta u più è ancu mi tocca hè a vostra risposta è s'ella hè in francese pocu m'impreme ch'eo vecu chì sta lingua quì a manighjate chì à lèghjevi hè un'incantu. Avete ghjustu sceltu a lingua chì per avà vi vinìa più fàciule à impinnà è basta. Tutt'ugnunu face ciò ch'ellu pò riguardu à a lingua ch'ellu adopra. Pè a lingua corsa, s'è vo' vi sentite cusì vergugnosu hè ch'ella v'hè primurosa, ma chì per avà ùn a vi sentite à adupralla. Ma hà da vene :" à piuma à piuma s'empie u cuscinu." Scrive in corsu s'eo l'aghju pussuta eiu, l'ete da vince ancu voi. "À chì a dura a vince."
      Eccu vi lasciu, cuntinuate à scrive, à facci riflette è mandate a vergogna à fassi leghje...
      In amicizia Carulina

      Supprimer
  3. O Kevì, mi piacci sempri à leghjavvi. Parò, Franz Fanon, ciò ch'eddu ha scrittu l'ha scrittu chi u farru di a sottumissioni pisava nantu à nazioni interi da u culunialisimu francesu. U me arci ziu è partutu da u paesi senza mancu un solu ini stacca. In Algeria è divintatu diputatu e... pruprietariu di 14 000 etari (ch'un erani micca soii) è rignava nantu à tutta una pievi. U nipoti, babbonu, avucatu e diputatu anch'eddu, difindiva i paisani arrubati. Suvitu u filu di babbonu.

    RépondreSupprimer