mercredi 28 mars 2018

Cuncorsu Chjuditura 17/18 : Sempre Sperenza

Un testu di Tiger-Lily Keyser


Dì mi cumu sò passatu da una siconda, à un’ora, un mese, un annu, trè anni, una vita ? Sempre bramendu di una vita libara ! Cercu i mo anni persi quelli ch’e’ duvia passà cun tè, cun elli, diventà qualchissia. Dicu persi di pettu à a vita ch’eu spirava, ma persu ùn era tantu parchì ancu s’era incarceratu ogni minutu di vita hè fattu pè esse campatu. Prima campava in u rimproveru, parchì sò statu messu quì micca per avè fattu malfatti, innò era a mo classa suciale è u culore di a mo pelle chì m’anu purtatu sin’à quì (dicu què pè ùn dinunzià à nimu). Ma ancu s’ellu ci hè una parte di mè chì ùn l’acciterà mai, un’antra sà ch’ellu era u mo destinu d’esse in stu locu à st’ora. Pudemu sente qualcosa d’anurmale ma ùn pudemu micca predì la. Dunque stu locu hè diventatu a mo vita, mi sò custruitu, mi sò scupertu ma mi sò ancu persu… Ùn aspittate micca ch’è vi dica chì era una vita maravigliosa ma era vita. A vita ùn hè solu raggi di sole è surrisi, ci saranu ancu prublemi è pianti. Ùn campemu micca in un reame di fole, di parsunaghji fulclorichi, innò ci truvemu in a realità è a nostra fine pò esse brutta. Vole dì, a ghjente cuntinuarà à marchjà, à andà davanti senza preoccupà si di l’altri è ciò chì si trova in giru à ella. Sarà pronta à scarpighjà à n’impurtà quale pè ghjunghje à u so scopu persunale. A cumpassione hè solu una raprisentazione teatrale, gentilezza è vulintà sò scarse ma ùn face nunda a vita sarà cusì… Eiu tante volte aghju sunniatu di vulà sopra à u mare cum’è l’acula libara, corre cum’è u lupu attraversu a furesta, nutà cum’è a carpa chì ricolla u fiume… Parchì a ghjente paragone sempre di manera negativa, di modu peghjurativu l’omi à l’animali, “manghjà cum’è u porcu”, “esse un sumere” pè dì ch’è no’ simu baulli, è parchì ùn ci n’hè micca unu cù l’Omi, di sti paragoni ?! Sultantu saria “Esse un Omu” vularebbe dì esse criticu, esse pessimistu, esse egoistu… Ùn ci rendimu contu ma a nostra “intelligenza” chì saria a ragiò di a nostra “superiorità” ci rende baulli ! Ogni ghjornu bench’ella sia bè qualcosa di novu hè scupertu, hè inventatu, hè trasfurmatu, ci ne sò bellezze ma framezu à isse nutizie a maiò parte sò o diventanu negative. Ogni essare hà u so modu è caminu à campà, ch’è tù sii umanu, animale o vegetale, allora parchì a nostra vita saria megliu ch’un’ altra ? 

O mondu caru
ch'avemu fattu.
Tanti disgrazii è guai...
Dà ci e soluzioni
Chì ci simu persi
Nantu issu parcorsu
Di a vita... periculosa.
St'Omi mostri
Cacciate li puru,
O Natura putenta
Ùn aghja paura 

Fintantu sò prigiuneru è bramu di a libertà è di a natura, ma ùn sò micca in prigiò. Sò prigiuneru di u mo essare umanu, a mo sintenza hè d’esse umanu. 

Pò esse chì a mo anima mi hà priparatu un’ altra vita quallà… Aspittendu la, camparaghju quessa quì fin’à l’ultimu soffiu. 

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire