samedi 26 décembre 2015

A notti di u dubbitu


Una nuvella di Jérôme Ferrari



Hè u numignulu d’un omu ma puri hè u soiu. Si chjama Chamsi, sò dui sittimani chì tù copri cun idda è, purtantu, ùn t’hè micca familieri. Ùn la po’ micca fighjulà senza chì l’ingoscia faccia batta u to cori troppu prestu. Ùn hè mancu grava, l’ingoscia hè dapartuttu, in l’attrachjata effimera chì agguanta i lemuriani chì s’avanzani in prucissioni longu à i cavi suspesi, in u silenziu di i notti passati à vattà i muvimenti invisibuli di i tarantuli nant’à u pianaghju, o l’idea di a sculiscera umida di i scolopendri annant’à i to linzola, in u calori lacciarenti di a ghjurnata, quandu i donni, chì a so mascara livida di curcuma faci assumiddà à i murtulaghji, ti sfrisgiani ridindu in una lingua scunnisciuta chì mai capisciarè. L’ingoscia hè biniditta. Hè idda chì ti dici chì prestu n’hè finita di a zitiddina, è chì tù se ghjuntu faccia à u mondu, stranu è trimendu. Hè esattamenti ciò chì tù se vinutu à circà. Quandu u to ziu t’hà chjamatu par chì tù t’accupi dui mesa di u so baru di notti, se partitu subbitu. Ùn ni pudii più di l’affizzioni custanti di i toi è di i studii chì tù ùn finisciaristi mai. Ci voli à scalzà i so radichi, brusgià a so casa, fassi stranieri. Avali, a laguna hè impiuta à mostri cechi è u to propiu rispiru hè duvintatu u frisciu d’una sarpi. 

A prima sera, Chamsi hè à u comptoir cù un tippu d’una cinquantina d’anni, prufissori à u liceu francesu. Pari ghjovana ghjovana ma, trà a so coda è u so bustinu, u so corpu cadi un pocu è li si vidi sutt’à u biddicu a vinici mancata d’una cisaria chì traccia una zetta spissa è malba annant’à a so peddi nera. Ci hè dicini di coppii pari ad iddi in quissa sala. Tù, ti teni rittu vicinu à a cascia, appruntendu l’addizzioni è circhendu à parè cussì sicuru di tè stessu chì u to 21 annu a ti pirmettini quandi tù lampi l’istrizzioni à i sirvori. U prufissori viaghja à i gabinetti bambiendu parpena. Veni idda versu tè, poni a so mani calda annant’à u to pulsu è si pendi par ditti ridindu : « Cacciami da i sgrinfii di ‘ssu babbuziu, par piaceri ! » Dici di sì.

Dipoi chì tù se ghjuntu, a sa’ ch’ùn se micca com’è l’altri Bianchi, è i disprezzi parchì l’ha’ visti fà. Sò vechji o parini d’essa vechji. U rumu arranghjatu, u caldu è i bucii l’ani sfracassati. Sgottani di sudori è tenini pà i spaddi, cù amori, ghjuvanetti neri è arcati fendu neci di creda ch’iddi i disidarighjani. A sani ch’ùn pò essa vera parchì pagani, ùn arrestani di pagà, di lampà annant’à u comptoir, in i risturanti è i magazeni, i liassi di i biglietti ciocciari è losci ma facini neci di credala o, soca, in u disastru di a so anima, a credini da veru. Tù, ùn paghi micca. È sì tù paghavi, mancu cuntaristi i bucii. Ma ùn paghi micca. Ciò chì i femini aspettani da tè, ùn sò i to solda, hè a to purezza è u salutu. Hè ciò chì tù voli dà ed hè parchì chì tù dici di sì.

Quandu volta u prufissori, trova Chamsi azzingata à u to bracciu. Ti dumanda di riservalu è t’offra à bia. Hè iddu chì ti dici ch’idda si chjama Chamsi è ch’hè u numignulu d’un omu. « Talmenti ch’iddi sò zucchi in arabu, si sbagliani sempri annant’à u genaru di i noma, sti conni ! T’aghju un’ eleva chì si chjama Mohammed Ali ! » Hè vera chì à l’arabu, ùn ci capiscini un’ acca. Da l’altu di i minarè falani l’appelli à a prighera arrighjistrati sia à Riyad sia à Aden. Ma t’ha’ a vodda di minà u prufissori. Ùn si n’avvidi micca, bii, ti faci riservi è a so boci duventa esitanti. À a fini, si metti à ghjanghjulà. Dici chì u so cuntrattu si ferma quist’annu ma ch’ùn pò più vultà in Francia. Hà da supplicà par essa inviatu à Madagascar o in altrù, n’importa induva. In qualchì docu indu pudarà cuntinivà à cuntà i bucii. « Comu pudariu vultà ? » ch’iddu si lagna.

Più tardi, à a chjuditura, Chamsi ti dumanda s’idda ti pò accumpagnà ind’è tè. Li dumandi parchì. Ti basgia annant’à a bucca è si stringhji forti in i to braccia. Hai bitu troppu, com’è tutti i seri. L’alcollu ti dà l’impressioni chì tù fali in tè stessu com’è una cota, in un’ acqua scura è prufunda, à u più vicinu d’un tisoru invisibuli. Quand’idda si svesti, rispiri u so odori ch’ùn risembra micca à quissu di i femini d’ind’è tè, accarrezzi u so pinnichju aspru è, ghjustu da supra, a vinici orribili chì ti pari avali carca à misteru è à billezza, po’, u cori battindu d’ingoscia è di gratitudina, a lachi scuffulà è parlatti bassu in a lingua ch’ùn vularè micca imparà. Tutti i seri, volta à vedati. Ferma vicinu à tè accant’à a cascia, ti surridi è passa di i volti una mani attinnarita in i to capiddi. Ghjunta a matina, ti laca dorma. S’arrizza beddu à bon’ ora. Nanzi di parta, poni un basgiu annant’à u to fronti è ti sussurighja à l’arichji i stessi parolli stranieri.

Sta notti hè a notti di u dubbitu. L’imam appinzani l’ochja pà circà in u celi u primu quartu di luna annuncendu u principiu di u mesi di u ramadhan. S’iddi ùn lu vidini, ci vularà à aspittà dinò un ghjornu pà cumincià u diunu. Hè una nuttata d’aspittera sacra è ùn ci sò guasgi chè Francesi in u baru. Ma Chamsi hè vinuta. Li dumandi s’idda hà da dorma cun tecu o sì avali hè intarditta. Ridi. U piccatu ùn pirmittarà à Diu di pruvà a so misericordia ? Durmarà cun tecu parchì ti voli bè è chì Diu hè carcu à misericordia. In cor’ di a nuttata, ti sciti di colpu. Chamsi ùn hè più accant’à tè. Ci hè u trostu in camara. Senza movati, apri l’ochja par avvizzatti à a scurità è sceddi a so umbra. Apri i scagna, i scanciarii, rampacunighja pà fighjulà sutt’à i mobuli è sbulicà in i sacchi chì tù ùn hai sfattu. Ùn circa manca à essa silinziosa. Ti dici chì tù duvaristi accenda u lumu è dumandalli ciò ch’idda faci. Ma ùn po’ micca. A sa’ ciò ch’idda faci. Calcosa faci batta u to cori, ed ùn hè più l’ingoscia. Mancu cunnosci ciò ch’idda hè. Ripensi à a musica strana di a so lingua è à a so mani in i to capiddi. Inspiri prufundamenti è riesci à ritruvà u sonnu. À a to svighja, versu meziornu, Chamsi hè mossa è l’ingoscia ùn hè vultata micca. Ùn ci hè più solda in a bunetta di u to pantalonu è a ricetta di a vighjiglia hè sparita. Com’è i cartucci di sigaretti è i bolli. È a to midadda di batesimu. Pà a prima volta dipoi un pezzu, pensi à a to mamma è à a to zitiddina senza disprezzu nè vargugna. Sorti à piddà un caffè. U patronu hè un Francesu chì accetta chì tù biissi à pagherò. I so ochji sò giaddi, i so capiddi appiccicati da u sudori è rispira cù difficultà. Accucculata contr’à un muru, accant’à d’iddu, una Nera d’una quindicina d’anni si gratta i paffi cantichjendusila. Li dumandi sì a quaresima hà cuminciatu. « Ùn ani micca vistu a luna » dici idda trinnichendu u capu. Bii un caffè è un rumu.

Fora, hè u stessu caldu umidu, u celi grevu è u ciambottu di i cavaddati di mari. Dui bufali ani svarsatu una rumenzula è cavacinighjani in i muddizzi. I so corpi famelichi è rumbosi sò scuzzulati da i tremuli. Ci n’hè unu chì veni versu tè mastucchendu un saccu di plasticu turchinu. Si ferma è ti fighjola cù minuzia. À u largu, u currenti hà incastiddatu i pisticciuli di curaddu in un isulottu biancu chì lucica à u soli. I mostri marini ani disartatu a laguna chì oramai hè biota com’è l’ochji di u bufalu.

7 commentaires:

  1. 300 pagini visti pà 'ssa nuvella dipoi dui ghjorna !!! yeah !

    RépondreSupprimer
  2. U record di Rosecchi (320 pà Ludwig) hè minacciatu !

    RépondreSupprimer
  3. Ferrari (328), Rosecchi (321)... Vuteti ! (è lighjiti !)

    RépondreSupprimer
  4. Da rimarcà supratuttu chì tutti l'altri testi sò "visti" 'ssi pochi ghjorna, è vidini crescia i so statistichi...

    RépondreSupprimer
  5. Hè di J.Ferrari u testu, o ghjè una traduzzione?
    Pace & salute.

    RépondreSupprimer
  6. Bonghjornu o Monsieur Chiorboli. U testu hè di Ferrari, ancu assà. Scrittu à l'origini in francesu (in 2007), è traduttu da l'autori, cù un aiutu di a squatra di ridazzioni. U testu di Rosecchi (Ludwig) rilivaia di a stessa manera di pruceda.

    In generali ùn pricisemu micca i maneri ch'un testu t'hà di ghjunghja à a distinazioni di u corsu, ma arrispundimu vulinteri à i dumandi di i littori. Par no tutti i dimarchji sò boni, è di i volti, ancu, semu no chì prupunimu di fà i traduzzioni. U nosciu scopu hè di pruvucà u disideriu di leghja in corsu, testi muderni, di criazioni, originali, tradutti o adattati.

    Hè dinò una brama di u situ di prupona, à traversu à u filtru corsu, i testi di l'autori corsi monda più cunnisciuti pà i so scritti in francesu. Quissi chì no cuntattemu sò par avali sempri filici di a dimarchja.

    Circaremu dinò d'avè testi d'autori ch'ùn sò micca Corsi. Hè solu u tempu chì ci manca pà prupona una diversità più maiori. Ma pianu pianu, forsa, ci ghjunghjaremu.

    Amicizia, è paci è saluta.

    RépondreSupprimer