mardi 9 février 2016

I stracciaghji di u Cairo

Una nuvella di Fabien Flori


A mane, aviamu decisu cù Katia di rende una visita à Muhammad, u mio piluccheru egizzianu, per rigalalli unipochi di vechji giurnali in lingua francese ch’avia in casa. In un paese cum’è l’Egittu, 'ssu generu di ghjurnale hè sempre apprezzatu, soprattuttu quand’ellu s’aspetta una stundetta per fassi taglià i capelli à mezu à nulla, solu in una « cità mondu » di vinti cinque milioni d’abitanti.

A mansa di giurnali accatastati aspittava in un scornu di u nostru appartamentu dapoi parechje settimane. Tutte e notte si sintianu i mughji di i stracciaghji di u Cairo chì chjamavanu quelli chì avianu qualchì roba à ghjittà. Oaèèèèccchiaaaa… Oaèèèèccchiaaaa… l’urlu di i stracciaghji era longu è stridente, strappava u silenziu, discitava i cani. Eiu, a notte, avia pocu laziu di falà i mio vechji giurnali; trà a chjama di u muezzin è l’abbaghji, u sonnu era digià abbastanza maltrattatu.

I stracciaghji ricuperavanu è riciclavanu tuttu, metallu, plasticu, cartoni. Ghjeranu a cuscenza eculogica di a cità. Urganizati in una casta, a maiò parte di 'ssu gruppu suciale chjosu era custituitu di Copti chì campavanu in u quartieru di u Mokhatam, un rumenzulaghju gigante, postu à a periferia di u Cairo. Nasser avia decisu d’inchjustralli quallà cù i so porchi, una reghja di millaie d’animali, nutriti cù a sceglitura di a rumenzula, tutta a materia urganica.

Muhammad era l’impiegatu d’un picculu salottu postu in un curridore scuru d’un carrughju cummercente di Maadi, un quartieru bagnatu da u maestosu fiume Nilu. Avia dumandatu parechje volte à Muhammad s’ellu cunniscìa u sensu di u mughju vesperale stracciaghjincu. « Oaècchià ? », Muhammad pinsava chì ghjera una parolla di l’arabu dialettale, senza più di precisione, u misteru era cumplettu.

Eramu di veranu, i chjarasgi giappunesi è tutti l’altri arburi esotichi infiacculati imbalsamavanu e strette d’un prufume ligeru. L’aria lebbia di a stagione m’imbriacava di vapori è, caminendu, u sacchettu di i ghjurnali mi paria d’esse di più in più pisiu. Ingermatu da 'ssu veranu egizzianu, si abbandunava pianu pianu l’idea d’una visita ind’è Muhammad.

Ghjunti à l’incrociu di « Canal Street », una striscia di verdura chì zebrava u quartieru di Maadi, Katia mi disse chì a ghjurnata era troppu bella per chjodesi à bughju ind’è Muhammad è decidimu di facci una spassighjata nant’à a curnice di u Nilu induve i Jacaranda trinnicavanu e so campanelle viulette à l’estremità di i rami. Rigalà i ghjurnali à Muhammad ? Era diventatu una missione fastidiosa è a prima cosa da fà era di sbarazzassi in furia di u nostru sacchettu.

Paria fatta apposta, un stracciaghju tirava u so carrettu carcu di rumenzula è s’avanzava pianu pianu in u carrughju pulverosu. Era abbastanza giovanu, piuttostu ben messu, cù i capelli neri, guasi longhi è luccichenti. Stu stracciaghju era a pruvidenza stessa, m’avvicinai cù u mio sacchettu è l’omu pigliò vulintere i giurnali. Segnu chì a so prisenza fù guasi sopranaturale, l’omu cacciò una carta di visita da a so borsa, mi scusai d’ùn avè a mea è ripigliò a mio strada cù Katia, appena surpresa.

Dopu una ghjurnata di « farniente », ritornaimu in casa è ritruvai a carta di u stracciaghju, era bislingua, scritta in lingua araba d’un latu è in caratteri rumani da l’altru. Fù à 'ssu mumentu precisu chì feci una scuperta chì mi parse esse strasurdinaria. Sott’à u nome di l’omu figurava u so mistieru ; era scrittu « Roba Bîkia » ! Roba Bîkia ? Roba Becchia… Roba Vecchia… Roba Vechja ! Senza inganni, ghjera a spiegazione di u « Oaècchià » vesperale, nulla à chì vede cù un dialettu egizzianu o un mughju salvaticu, ma piuttostu un lascitu di a cumunità Taliana chì fù numerosa in Egittu sin’à u seculu scorsu. D’un colpu, mi sentii più vicinu à 'ssa ghjente.

2 commentaires:

  1. I cronichi trimendi di Fabien Flori sò da ritruvà annant'à u bellu situ DI QUI E DI QUALLA :

    http://fabienflori.over-blog.com/

    Ci hà pirmissu di ripruduciali quì cù monda ghjintillezza.

    RépondreSupprimer
  2. U mondu hè chjucu è à chì u sà leghje sò miràculi ciò ch'ellu pò rigalalli. S'avvidemu quì chì ci hè un pezzone ch'elle viaghjanu e lingue sparghjendusi bellu bellu à modu soiu. E lingue alzate cum'è tante bandere di pace..., tamanta mossa si pò sunnià ?

    In ogni modu grazie tante o Fabien pè 'ssu viaghju in l'Egittu luntanu luntanu...

    Bellìssima ghjurnata à tutte è à tutti

    RépondreSupprimer