samedi 5 août 2017

A Giraglia

Una nuvella di Charles Eissautier


Semu d'istati, u bloggu hè à u riposu. Ma puri hè a staghjoni di u caldu è di i tarantuli. Allora aspittendu a riintrata, eccu una parudia animalesca induva cumpariscini 'ssi bistiacci. 'Ssu testu di Charles Eissautier era dinò à u cuncursu Timpesta 2017, par dì chì tuttu ùn era statu lettu da u publicu...


Un mughju d'alegria schizzò da a Sala di e mascine :

- Eviva a Francia ! A nova circulò dapertuttu, tutt’ognunu s’abbracciò.
- L'emu corsa brutta ! Avà simu salvi !

U messageru era sbuccatu à tempu, propiu à mezu à u Cunsigliu supranu.

- A Francia hà decisu di tenesi a Giraglia !

Ùn la cridianu micca l'anziani di u Cunsigliu, abbambanati, increduliti ch'elli eranu. S'avvicinava prestu prestu, u ghjornu infaustu. In pocu tempu, dopu à tante sturzulere, infine, a Corsica era riesciuta à strappà e catene ! A Francia, impastughjata da i so affari pulitichi, avia preferitu sbarrazzassi à tempu di l'isula sana, incapace di fà fronte à un’ antra guerra di liberazione. Ma, à l’ultimu, cambiamentu fattu in furia, per mille ragione misteriose è strategiche, avia rivindicatu di cunservà a suvranità nant'à a Giraglia. Cundizione sine qua non.

L'isula, vascellu inabitatu, piantatu à a punta strema di u Capicorsu, aggruttava solu duie sterpe di tarente, spezie di bucertule cù pedi fatti à vintose, e Muritanie, di fatti, una mansa di culunialiste chì avianu prufittatu di a custruzzione di a "Sala di e mascine" per pruvà d'invade l'isula sana. Sicuri di e so curpulenze è di u so stintu d'aggressività, pensavanu ingollesi in u buccone e tarente nustrale, e "Giravule" più chiete è soprattuttu più chjuche. Ma à l’incuntrariu di e zampe di e Giravule, ch’eranu ranfiute, e so lamelle adesive ùn pudìanu azziccassi à i pentoni sciaccari è pulverosi di l'isula.

Dopu à qualchì successu faciule è senza onore, s'eranu stallate ind’a custruzzione di a "Sala di e mascine" induve i muri di cimentu lisciu lisciu li garbavanu. In quant'à e tarente Giravule, in casa soia dapoi l'antiluna, occupavanu l'isula sana : cusì, dapoi quasi un seculu, in una spezia di statu quo, campavanu senza cuntatti e duie cumunità.

Eranu puru felice felice amparendu l'indipendenza, ma, à u tirà di e rete, quella ùn cambieria nunda per elle. Ste culunialiste pudìanu stà ind'a so custruzzione, imprigiunate ch'elle eranu ! Unepoche fantasticavanu, pensendu à mettele fora da l'isula, ma nisunu ci cridia.

Quandu u mughju scatulì da a "Sala di e mascine", quelle di e Giravule chì eranu vicine, s'avvicinonu caute caute per capisce ciò chì accadia.

- Eviva ! Eviva a Francia !
- ? ? Chì hè successu ? Serà forse per l'onore ? 

Ma, quandu e Muritanie alzonu a bandera francesa, e Giravule battinu a chjama per a Cunsulta.

- Chè ? A Corsica abbanduneghja a Giraglia ? Ùn hè micca pussibule ! - Ùn pudemu stà e mani in croce !
- Ùn hè micca pussibule !
- Mandemu un gruppu per alzà a bandera corsa in cima di u fanale !

Fù una vera dichjarazione di guerra, per e Muritanie, a bandera corsa à u puntale di u fanale ! Sankeu, u capimachja, avia pigliatu u putere cù qualchì scimone. Tuccava à ellu à riprime sta rivolta subitu subitu. Era più faciule à dì chè à fà !

Prima, ci vulia à ghjunghje sin'à u fanale : era una spedizione arrisicata. Frà a "Sala di e mascine" è u fanale, ùn c'era micca cimentu, troppu stese pulverose, nunda per arrampicassi da veru. Era più faciule à fà u montasega è musculighjà nant’à u tettu di u casamentu. Tutti quelli ch’avianu pruvatu à aventurassi al dilà di i muri ùn eranu mai turnati, osinnò eranu vultati stroppii è bè : e Giravule prufittavanu di so andatura strampalata per fracalle in banda, lascendule senza riscattu.

Dunque, avianu da sorte per forza, ma induve eranu i vuluntarii ! È perchè battesi per un'affare di bandera ? Da quì à pocu anu da sbarcà i Francesi chì l’anu da caccià u sonnu : ch’elle sterpinu ste mullizzone di Giravule !

- Seremu à a larga per riclamà assai piste di cimentu s’è no e stinzemu da per noi, disse Sankeu.
- Da parechji carrughji, taglieremu l'isula è e Giravule seranu scumpartute in ripate faciule à cuttighjà, disse un altru.
- Finisceremu per scaccialle pè u sempre ! disse un terzu
- Puderaghju sceglie a mo residenza ? dumandò un quartu.

L'idea garbava propriu bè ! Era vera ch’elle eranu appena à u strettu in sta salaccia di e mascine. Un figliolu solu à coppiu, alloghji cumuni, ecc. Esce di sta gabbia, avè u so locu à sè senza abbulighjata, paria un sonniu strasurdinariu. In menu d'un’ora, a banda crescì d'una vintina di vuluntarii. Era megliu chè nunda ! Andavanu cusì !

- Femula finita ! Emu parlatu abbastanza ! Vucighjò Sankeu
- Purtate tutti i pezzi di ghjessu è di cimentu ch’è vo puderete : senza timore, avanzeremu pianu pianu, marchjendu nantu.

Da a cima di u fanale, e Giravule vissenu e Muritanie chì surtianu.

- Ùn ci hè penseru ch’elle collinu sin'à quì. Ùn seranu micca in abitu di caminà in a polvera.

Ma ci volse à mettesi in evidenza : e Muritanie eranu una daretu à l'altra. L'ultima attippava nant'à u spinu di l'altre, cù un pezzu di ghjessu. Ghjunta in testa, u punia in terra è aspettava a seguente. È tocca è tira : a fila avanzava pianamente è bè.

- Chjudite tutte l’esciute di u fanale : ùn ci vole micca ch’elle entrinu !

Ghjunte à u pede di u fanale, e Muritanie principionu à cullà e parete di mattoni, scumpartute in trè bande. Nantu à quella stesa à pianu è abbastanza pulita ùn furzavanu mancu appena. Ma, quandu e prime ghjunsenu à u livellu di a cursia, e Giravule, pruviste di pertiche greve e facianu cascà, prima ch'elle s’aisessinu. D’una banda straziavanu à paralle è da l'altra straziavanu à cullà. E forze eranu quasi quasi à parità. Sankeu esurtava a so truppa à a lotta, gridendu à voce rivolta, sfurzendula à ricullà. È torna à Vignale…

- È vaici tù, vai !
- È quale hè chì hà da cumandà, s’o ci collu eo ?

Toccu l'attrachju, nè un campu nè l'altru avia pigliatu a suprana. À pezzi è à bucconi, s'installonu per a nuttata, aspettendu u lindumane.

U chjarore di u celu cuminciava appena, quandu i primi chì s’eranu sveglati sculunnonu un portelicotteru chì s'avvicinava prestu prestu di l'isula

- Ghjè un francese !
- Eviva ! Mughjonu e Muritanie tutt’inseme

Da a parte di e Giravule era una tamanta custernazione. Ùn eranu micca aspettati cusì prestu !

Un elicotteru si pisò, si piazzò vicinu à a « Sala di e mascine » è una decina di suldati si fece sguillà sin’à a terra è si messenu in pusizione in ogni scornu di l'isula. Purtavanu vestiti NBC. Po una videtta si spiccò da u battellu è accustò in fondu di a pista, accantu à u scalu, è un gruppu di suldati, in tinute starzate, principiò à ingutuppà l'isula d'un nulu arancinu, aduprendu lance di pulverizazione.

Pusatu à u postu di cumandu di u portelicotteru, l’uffiziale superiore disse à u capitanu :

- Simu stati avvisati chì dapoi chì a Giraglia hè abbandunata, e tarente anu infestatu l'isula sana. Sti pochi tempi, s'agitanu tante ! Ste bestiole si ficcanu dapertuttu, nentru à e rete infurmatiche. Ùn vulemu piglià nisun risicu.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire