jeudi 8 décembre 2016

U regalu (Cuncorsu Natale Guastu, Testu 9)

Una nuvella di Paulu Turchi-Duriani

(Incù Ghjuvan Federiccu Terrazzoni)


« Và è piglia due legne ! Spiccia ti o muccicò, ch’à mumenti u focu s’hà da smattà ! T'avìa dettu di fighjulà di tantu in tantu, ùn stà quì impalatu ! Prestu ! Movi ti ! »

Mi trovu torna fora, sburattatu, cù a neve sin’à e cavichje, viaghjendu à pasponi in u bughju pestu, strascinendu incù fatica, u pesu di i ghjamboni ammansati in curtile, chì mi frustavanu sempre di più a schiena. 

« Ebbe ! Era ora ! N’ai messu tempu per ste due frasche ! Veni è lampa tuttu in u caminu, è attenti cù e to scarpe troscie ! Tè ! Ùn l’ai arrubata à nimu quessa a sciappata ! Avà chì m’ai imbruttatu tuttu, cù i to pedacci luzzinosi, da fattila entrà in capu una volta per tutte, và à cercà u bidonu, u savone di Marseglia è u stracciu nantu à u parastasgiu culà, è mi strufinerai u pavimentu sanu ! » 

Ci vole à dì chì i schjaffi è e punizione di tutte e mamme, sò u mio pane cutidianu incù zìa Anna, da quantu mi n’invengu, ùn a mi possu spiegà, per un sì o per un nò, e mi face falà cutrate, chì u minimu scartu, u pagu caru. Dopu à trè quarti d’ora ghjimbatu, à fà luccicà e chjapelle una à una, à u sudore di a mo fronte, s’avvicinava l’ora di fà cena, chì mi rudìa a famme à ùn pudene più. Eramu sempre in due à manghjà, ma zìa Anna, avìa messu un terzu piattu nant'à a tola, ch'ùn li parìa ancu vera di passà a prima vigilia di Natale, da veduva, incù u fasciu neru in capu, chì annu, avìa persu u so maritu Felice in una strage ch'avìa cummossu u paese sanu. Tramindui m'avianu accoltu in casa soia, ch'ùn aghju a furtuna di l'altri zitelli, ch'anu a so famiglia affiancu, i mio genitori si sò spicciati, dopu à a morte di a mo surella, è addisperata, nanzu di mette fine à i so ghjorni, mamma m'abbandunò nant'à u sogliu di a casa di zìu Felice è zìa Anna, era una sera di dicembre, tetra propriu cum'è stà sera, è à volte mi dumandu quale sarebbe statu u mio campà, sè m'avìa postu davanti à un’ altra porta. 

« Quandu averai compiu u to piattu, và à piglià u ceppu per stà sera, ch’hè quasi l’ora d’andà in ghjesa per a messa, emu da esse ritardu, ma attenti mì ! Ùn ti fà rimarcà, ùn vogliu sente un zittu ! Altrimente, ai da tastà a cinta di coghju nant’à u spinu ! » 

Hè cusì zìa Anna, manghja Cristu è caca diavule, face assai attenzione à u sgardu di l’altri, in sucietà si sforza per esse stimata è apprezzata da tutti, ma serratu à doppiu giru l’usciu di a casa, diventa cum’è infantimata, chì portu anch'oghje e venice di tante tribbiate. Malgradu tuttu, sta notte ùn era una notte cum'è l'altre, ch'à mumenti passerà babbu Natale, è mi trica d'avè u mo regalu, quellu chì bramu ogni annu, ma vedendumi cusì allegru, da a stizza, zìa Anna mi lampò : 

"Ma perchè surridi ? Ma chì credi ? Chì u barbutu t'hà da purtà qualcosa ? I figlioli di nimu, chì si cumportanu cum'è tè ùn miretanu nunda ! Fora di quelle currezzione, eppo’ a t'aghju da dì, pensu ch'ùn vale più a pena di ghjucà à sta cumedia, ùn esiste ! Babbu Natale ùn esiste ! Ai capitu avà !? Caccia mi stu surrisu da a to faccia chì regali ùn n'averai mai ! È prufitta piuttostu per andà à fammi una tisana, invece di stà cù i bracci incruciati cusì, è attentu à ùn scaldalla troppu mì ! Osinnò ti n'ai da invene ! " 

Ùn pudìa crede à e so parole, era sturdulitu da ciò chì venìa di sente, è senza mancu falla apposta, aghju fattu cascà una di quelle tazze in purcellana, sciappendula in mille pezzi. Videndu a tazza spezzata in terra, u visu di zìa Anna diventò rossu inciapatu, cù a rabbia in l’ochji, agguantò u manicu di a spazzola, decisa à sciappamila in capu, ma eu presu di paura, mi sò messu à corre intornu à u tavulinu, per salvà a mo pelle, da l'ira di questa bestia, è dopu à trè o quattru giri, senza riesce à chjappà mi, zìa Anna si piantò netta, tenendu u so capu trà i ghjinochji 

«Ohimè ! Ohimè ! Porca miseria, mi sentu male, aiutami ! Mi sentu ma... le... chjama un dutt... chjam… un… » Chjappa à l'ispensata da un infartu, ùn ghjunghjìa più à respirà, mettendu a so manu à u pettu, ghjastimendu, mi pregava d’aiutalla. Mi sò avanzatu, pianu pianu, u so visu era pallidu, era ingrunchjata in terra, meza stecchita, è quì, avvicinendumi d'ella, mi sò messu à sussuralli à l'arechja : " Hè ora spezia di strega, hè ora d'andà à ritruvà u to bastardu di maritu, sai o vechja troia, avà ch'ai i dui pedi in a fossa, anch'eu ti vurrìa palisà certe cose, hè colpa mea sè zìu Felice si n'hè mortu, un annu fà, l'aghju accesu eu u focu in a stalla, per u piacè di vede l'animali intrappulati in e fiamme, a sentu anch'oghje, in u mio capu, a dolce meludìa di i so mughji dulenti, pienghjendu cum'è un criaturu, mentre a so pelle guizza diventava carbone. È ùn ti sè mai dumandata perchè sò statu abbandunatu cusì ? Perchè babbu scappò è mamma si suicidò ? Pensi chì s'hè annegata sola a mo surelluccia ? Anch'ella a sera di Natale, ùn ti pare stranu ? Ti lasciu riflette, l'ultime stonde nanzu chì Falcina si pigliessi a to anima sputrita, sai da un principiu, da u primu istante, aghju messu tuttu in ballu pè guastavi a vita, avii a raghjò, quandu mi mughjavi, o mi minavi, a to zerga era leghjittima, quandu à volte mi mandavi à fammi leghje, ma averiate fattu megliu di leghjemi una bibbia nant'à u capu, per cacciami da u cervellu, stu demoniu chi mi divora, è chì m'impone u so putere malvaghju, sentu u to fiatu svanisce, ti vulìa dì, sai mentre chì ti manghjerà sta mossa vermicosa, eu mi n'andaraghju in cerca d'una famiglia nova, ùn mancheranu e pretese, dopu avè mustratu e traccie chi m'ai lasciatu, ùn mancheranu i pretendenti, quandu feraghju vede u più bellu visu di a nucenza, è avà dimmi, u senti stu calore ? Hè ora ! È ùn sminticatti di fà mottu à i mei, quandu serai incù elli, à arrustisceti a pelle, à e fiare di l'infernu ! " Vinìa di rende l'anima zìa Anna, distesa à l'eternu nant'à u pavimentu lucidu, è eu mi sentìa bè, mi sentìa serenu, u core chetu, incamminendumi versu a ghjesa, per a tradiziunale messa di Natale, è cantichjendu per strada, mi dumandava sè babbu Natale esistìa o nò, ma pocu impreme, una cosa era sicura, sta notte vinìa di riceve u mio regalu, è mi tricava diggià l'ora di scopre quellu di Natale prossimu !


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire