dimanche 11 décembre 2016

Ci vulia à pensà ci capunanzu (Natale Guastu, Testu 14)

Una nuvella di Francesca Graziani 


Entre trimulendu appena. Hè sicura chì tutti anu da induvinà e so intenzione.

U fretu a ghjaccia sin’à l’osse. Micca ch’ellu ci sia u fretu fora, hè dolce u tempu per issu Natale. Hè in a so mente ch’ella viaghja sola, persa in un disertu ghjacciatu, di notte, in qualchì locu chì s’assumiglia à a Siberia, o altri lochi pè i disgraziati, i prigiuneri, i galeriani. U magazenu hè alluminatu ma per ella hè bughjura ogni locu. Hè pienu di ghjente circhendu l’ultimi rigali à cumprà è ella ùn s’hè mai intesa più sola.

Ùn pensà ch’è à Marianghjula è à Santu, nunda altru ! I so ciucci, i so dui soli. Natale senza rigali pè u so principellu è a so puppatula ? Mai ch’ella sia ! Arrubbà, ùn hà mai arrubbatu, ma andà ind’è i servizii di aiutu, i restò di u core è altri succorsi, manc’à pensà la ! Quessi sò pè i disgraziati, i veri poveri. Ella hà u so travagliu à a merria, sin’ad avà si pensava favurizata. 

Sin’ad avà…

In quantu à u gasu, li anu tagliatu l’abbunamentu. L’elettricità hà da seguità : per avà ùn ci hè u fretu, scalda cù i radiatori elettrichi ma dopu … Dopu à e feste, viderà. Fà passà belle feste à i zitelli, prima. 

Eranu cusì cuntenti sta mane mirendu a sala cù u so decoru natalescu : Marianghjula l’avia aiutata à mette e ghirlande, u ghjallicu in plasticu è l’urnamenti ch’ella tene in cantina. E calzette rosse, u babbucciu Natale chì canta « Jingle bells », tuttu era à u so locu abituale, a casa era pulita è spampillullava cum’è tutti l’anni, quant’è chì tuttu fussi nurmale. I zitelli aspittavanu a festa, i rigali, è avianu ballatu cù « Jingle » cum’elli u chjamanu. “Jingle bells, jingle bells, jingle all the way…

À l’HLM, si sò accatastate da qualchì mese e pighjò ancu à pagà. E lettere di rappellu ùn l’apre più. 

Viderà dopu, di ghjennaghju truverà una suluzione, u Signore è a Vergine l’aiuteranu. L’anu sempre aiuata. 

Sin’ad avà… 

Pè u ripastu dumane à meziornu, ci hè di chè, ci hè tuttu ciò chì li piace, u ceppu in cicculata, tuttu. Hà fattu quelli scecchi senza pruvisione, ind’è e butteghe. Cumu hè chì nimu hà rimarcatu a vergogna chì facia turnà u so visu rossu inciaparatu è e so mane crosce da l’angoscia ? 

Dopu à e feste, venerà à rimbursà li tutti. Dicerà ch’hè stata surpresa da un prilivamentu. Hè guasi a verità, francu ch’ella sapia chì u contu era in u rossu, per via di issi fatti chì sò successi l’unu appressu à l’altru. Ci vole pocu. Dui mesi di ritardu di a paga, u contu chì era digià in disottu, debbiti à pagà, è di colpu hè stata a sfraiata. Sguillia nantu à u fiancu di una muntagna, senza appoghju, senza nisun cansatoghju, cascava in un tufone prufondu, infinitu. 

U direttore di a Posta l’hà ricivuta è ùn hà vulsutu sente nunda, nè di u ritardu di dui mesi di a paga di a merria, nè di i prilevimenti chì ghjunghjenu senza piantà è doppianu cù e tasse di ritardu : « Ci vulia à pensà ci capunanzu. Ci vulia à fà e riserve pè issu genneru d’evenimentu. S’è vo avete figlioli, ci vole à privede ». 

Sicura. 

Fà e riserve, e ferà ellu. Aiutà u fratellu, aiutà a mamma, ùn pudia ricusà : ella hè funziunaria, omancu. Categuria C, di sicuru, una paga minima, ma elli dui, ùn anu nunda, mamma cù a so ritirata misera, ellu in prigiò. 

Avà ùn hà più scecchi. Li tocca à scruccà i rigali, senza altru. 

Sceglie una Barbie in a so scatula, un kit per cantà è fà a Star è una cullana per Marianghjula. Per u so mascettu, un vistitu di “cowboy” cù a pistola, vitture di pumpieri, un ghjocu di ricerca di tisoru. Ciò ch’elli anu dumandatu à Babbucciu Natale. 

Francu chì Marianghjula vulia dinù un cavallu, ma un veru ! Hà priparatu una lettera di scuse di Babbucciu Natale, spiechendu ch’ellu ùn avia micca piazza per u cavallu in a so cuffa. 

Tutta issa robba tene ghjustu da sottu à a so vesta imbuttita. Si vede solu un pocu più grassa in i vetri di i parastaghji. Ci hè tanta ghjente spicccendusi di compie e spese chì nimu averà rimarcatu nunda. U prublema dopu hè di passà e porte senza chì a robba sunessi. 

O Maria ! 

Qual’hè chì a chjama ? O merda ! Petru, ùn hè mancu u mumentu ! Ellu s’avvicina, vene à basgià la diretta, ciò chì li dà e frizzure in u spinu. Ùn li hè ancu passata a so passione per ellu. Basta ch’ella u veca è voltanu i ricordi dolci di tante nuttate. 

« Cum’è stai o Maria? »

(s’è tù sapessi …)

« Và bè, è tù ? » 
« Mi maritu » 
« Felicitazione ! Eccu una ch’hè astuta. À mè m’averii spusatu s’è t’avessi dumandatu ? » 

(Perchè parla cusì ? Hà cacciatu què senza riflette) 

A guarda una stonda, stunatu. Vole risponde, ma ùn dice nunda. 

« Innò, tù ùn vulii altru chè u sessu ». A dice ridendu, per ùn fà vede a so malincunia. Batte u so core à più pudè. Avà, sente u caldu chì colla da l’anche à u capu in onde longhe è sensuale. Oghje, di quella spalla putente, di u calore di quellu surrisu, n’averia bisognu ancu di più chè di rispirà. Ma tandu li avia dettu ch’ella ùn vulia più omu in casa, dopu à u so matrimoniu merzu cù Ghjuvà. 

« Ùn hè più tempu di rigretti, avà. Ci vulia à pensà ci capunanzu ».

Po’ li sussura à l’arechje : « Ma ci simu fattu belle chjavate, nè ? Sai, ùn sì micca cambiata, sì sempre belluccia. Eh ! Dimmi, chì ai sottu à a vesta ? Un ghjileccu parapalle ? » 

« Nunda, nunda… »
« Allora, bone feste ! »
« Altr’è tantu ! » 

Bone feste… Chì burla. 

S’è Natale era una fola, u so principe cusì bellu si seria piantatu, averia sminticatu a so prumessa, l’averia purtata à ella in un carrozzu d’argentu, averia datu rigali preziosi à i so figlioli ed eccu cum’elle serianu state e « bone feste ». 

Volta u spinu è cerca i cabbinetti. Micca per andà, ma perchè hà rimarcatu à cantu à i sanitarii una rimessa cù una porta aprendu nantu à u carrughju. 

Entre in a rimessa senza vede à nimu. Trova a porta.
Hè serrata ! Quessa ùn la s’aspittava ; una mez’ora nanzu, era sempre aperta. 

« EEEEH ! Chì fate quì ? »

Hè scurata. U so sangue si ne fala à i pedi, ghjalatu. Ci hè un impiecatu, una spezia di umatale chì li agguanta u bracciu. 

Ghjunta daretu à quellu, una cummissa bulica sottu à a vesta è caccia a robba piatta. 

Fala secca in pianu, perde a cuscenza. Avà corre in e fureste immacculate di u gran nordu, sarà u Canada, u paese di Croc blanc, ch’ella vene di leghje à i zitelli ? Ùn riesce à corre in a neve, n’hà sin’à e ghjinochje, è ci hè una banda di lupi chì li ghjunghje à daretu. L’anu da chjappà, chì hè stantarata. 

Quand’ella si disceta, hè sempre in pianu, cù una folla di curiosi in giru à ella è u Cerberu chì li stringhje u bracciu. Li face sente. A sà ch’ùn vale mancu a pena di lagnà si. Certe persone parenu d’ùn aspittà chè di chjappà à l’altri in tortu. Ci sò chì tombanu unu di i soi di notte, pensendu ch’ellu hè un latru entratu in casa, tantu ch’elli sò pronti à tumbà, ùn aspettanu chè l’uccasione ! Gode u mumentu, issu sbirriu. 

T’hà una sede chì more, ma nimu ci penseria à dà li un bichjeru. Dumandà ? À tutti i carnavali chì a guardanu cum’è s’ellu succedessi qualcosa di strasurdinariu in a so vita mischina ? 

S’è Natale era una fola, unu di quessi si staccheria da a folla, piglieria tutti i ghjoculi è i pacheria. Dopu a purteria in casa è si bierianu un colpu inseme. 

Dui pulizzeri ghjunghjenu prestu, quant’è ch’elli avessinu aspittatu daretu à a porta. 

L’ammanittanu subitu. 

« Induve mi purtate ? » 
« À u Postu ! Induve… ? » 
« Per carità, i mo ciucci m’aspettanu in casa è a mo mamma dinù, hè vechja, sapete » (scusami o Mà, a sò ch’ùn sì tantu vechja, scusa ; U peghju hè di sapè ch’è tù penserai chì mi sò scappata cù un omu per una di e mo serate di bivenda è di chjavata ma nò o Mà, ti sbagli, mai a puderia fà à i mo figlioli a sera di Natale). 
« Lasciatemi ch’e i chjami, s’anu da dumandà perchè ch’ùn voltu micca. Hè Natale, aiò ! Ùn aghju micca da passà a serata di Natale à u Postu ? Veneraghju dumane, a vi ghjurgu, avete a mo carta d’identità è u mo indirizzu, ùn vi basta ? Ùn sò micca una criminale, ùn aghju tombu à nimu po’ ! » 
« Anc’assai ! Ùn chjami à nimu. Ùn hè micca u nostru affare. 
Ci vulia à pensà ci capunanzu »

Passendu a porta di u magazenu, sente « Jingle bells, jingle bells, jingle all the way ... » Un Babbu Natale cum’è “Jingle” ma tamantu, face parte a canzona quandu qualchidunu li viaghja davanti.

Ùn si pò ritene, ùn hà micca e so mane ma t’hà i so pedi. Li sciacca un calciu chì u manda sott’à e rotule di una vittura. Tace a so canzunetta in un trostu di freni di vitture è di ferraglia scuncassata.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire