mardi 19 avril 2016

Gramsci è a giraffa

Una nuvella di Filippu Guerrini


Trè vitture sboccanu à tavuletta nant’à u parking di FR3 Corsica. Quattru omi incamisgiati escenu à la lesta è s’infrugnanu in i scagni di a televisiò. L’astri aprenu e purtiere à l’usu « Borsalino » è s’impostanu, arme in manu, per assicurà a prutezzione di i so camaradi. Grentu à u studio di FR3 ghjè u parapiglia è tene. Suspresi è cummossi i ghjurnalisti è l’impiegati provenu à scappà ma i militanti i paranu. Ùn cappianu mancu una parulla ma distribuiscenu u « Ribellu », stampatu di manera clandestina è chì pruclama a nascita di u Fronte Storicu ! Un cameraman, a steddycam nant’à a spalla, filma a scena. Tuttu si face à l’infuria. U capimachja di u commandò accena d’un muvimentu di capu chì ghjè dighjà ora d’andassine. L’omi si ripiecanu. A camera i suvita à l’infora è u zoom ci face scopre un machjaghjolu longu longu armatu d’un fucile d’assaltu israelianu Uzi ! « A giraffa », ghjè cusì chì l’anu chjamatu i so fratelli di lotta, forse postu chì serà statu più vicinu di e forze arcane cà l’astri, spara una reffica, in sta notte ribella, mughjendu “Evviva u Fronte storicu”. I mutori di e vitture runfianu è u commandò sparisce in a pulvariccia. U lindumane u cap’articulu di tutta a stampa naziunale è internaziunale mintuarà chì da Capicorsu à Bunifaziu parechje azzione clandestine anu puntellatu a nascita d’un novu muvimentu armatu scaturitu da una scissione interna à u Fronte. Sta notte storica sughjellerà l’amicizia è a fratellenza frà i dui omi. Petru Ghjuvanni, l’intellettuale di u gruppu, cugnumatu « Gramsci », è Ruggeru Stolfi dettu « a giraffa », l’urganizatore di tutte l’azzione armate incaricatu dinù di a priparazione di i ditunatori è di i splusivi.

Ecculi avale, tramindui, in traccia d’allucà l’arme è i camisgi in un piattatoghju, daretu à a casetta di l’urticellu di Ruggeru. Piattanu dinù e falze placche mineralogiche in fondu à una media. Pò grentu à a casetta, mettenu à bole a caffittera taliana nant’à un vechju camping gaz. Mentre chì a caffittera frischja l’omi scambianu qualchì parulla : 

- Ci vole à custruisce oghje, in a nostra manera d’esse è di cumbatte, a sucetà chè no vulemu per dumane… è ci emu da ghjunghje ! Disse Petru Ghjuvanni…

- Sò d’accunsentu incù tè ma ùn ci simu nancu o fratè ! L’acelli negri di u fascismu s’anu presu a direzzione di sta lotta ! Sò ghjacari accaniti, omi di forca ! Sta staccanza ùn hè forse tantu una scelta pulitica frà a dritta è a manca di u naziunalismu, ma forse un affare di putere, di bande chì s’inticcianu, di sguaiuffi chì si spartenu u territoriu…

- Ma tandu cumu hè chè tù… 

- Ùn t’aghju da micca amparà à tè ciò ch’ellu scrivia Gramsci frà i quattru muri di a so priggione…

- Innò ! « Ghjè un’ apertura tremenda per fà cunnosce è sparte e nostre idee… è forse per scambià l’andatura di u nostru cumbattu ! »

- Eccu ! Avà a risposta l’ai ! Ma hà da esse difficiule è longu u nostru caminu…

- … Basta ch’ellu sia luminosu !

I dui omi schjattanu di risa pò surpanu sta sciondara calda caldissima. Dopu à l’ultima tasata di caffè, si pesanu è feghjanu à l’ingiru chì tuttu sia chietu. Un’ ultima verificazione per assicurassi chì tuttu ghjè assestatu cum’ellu ci vole. Un’ abbracciata è s’infrugnanu piattaghjoni in a notte turchina. 



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire