mercredi 23 mars 2016

Un viaghjadori

Una nuvella d'Angelina Lucchini



Angelina, t'hà 18 anni, hè eleva à u liceu in Portivechju. Ci hà prupostu 'ssu testu, chì saria u prima d'una carriera chì no spiremu ricca è carca à ghjuveddi di 'ssu stilu quì... Dunca, à T&T, emu dicisu di publicalla, è di dà a mani à tutti i ghjovani autori di talentu chì ci mandarani i so testi.


Cuminciaia à essa bughju in u paisolu… In i carrughji ùn ci era più nimu, u locu paria guasgi mortu.

I donni è i ziteddi pudiani essa trovi in casa. I femini cincinendu o cusgindu l’affari di l’omini è i ziteddi ghjuchendu cù pezzi di legnu, o dinò attizzendu u focu. L’omini erani guasgi tutti in l’unica taverna di u paesi. Pieni à schiattà di vinu, s’erani appruntati à fassi briunà da i so sposi o i so mammi... Ma chì croci sti donni, ùn cambiaraiani mai frà u tempu.

Ma bò, ripiddemu a noscia stodia, stemu in u tafonu chì sirvia di taverna pà scuntrà u nosciu eroi. 

À l’intrata di u paesi, senza trostu, un’ umbra si facia veda. Era longa è fina. Viaghjaia pianu pianu, dirighjindusi versu u solu locu impiutu di vita. D’eddu, pruvinia una forza è un' energia poca cummuna. D’un colpu a porta s’era aparta, un silenziu era ghjuntu à u stessu tempu chì u stranieri avia passatu l’intruta. Pusendu solu à una tola, si pudia senta i sguardi intarrugadori di i paisani. Fighjulaiani di manera miticulosa u visu di st’omu. Quistu visu ùn era mancu gattivu, o nemmancu beddu, paria nurmali, ma ciò chì ritinia l’attinzioni erani l’ochji. 

Ochji turchini, ochji chjari induva si pudia scopra una stodia. Cuntaiani una vita piena di passa è veni, di viaghji d’un paesu à l’altru, senza affettu à un locu pricisu. Innò, st’omu era solu ma paria d’essa bè. Ùn facia micca surrisi, u sguardu persu in dirizzioni di a finestra, prontu à parta. Musciaia a so vodda di ripiddà a strada. A strada era a so casa, chì una casa vera ùn l’avia micca. 

Dopu à un ripastu di povaru, sempri senza trosti, si pisò, marchjò in a taverna fin’à a porta. Sempri u silenziu. Surtisti è chjusi a porta daretu à d’eddu. U trostu ripresi com’è sì nimu ùn era ghjuntu. 

Ghjè quissa a vita di viaghjadori, nimu ùn si ni faci si tù sparisci. 

È cusi, l’omu s’infrugnò in u caminu tetru.


3 commentaires:

  1. Brava o Angelì,
    Ete fattu bè T&T d'apre e vostre porte à sta giovana attalintata. Sta scelta m'incanta chì ella in trè è quattru sette è quasì senza chì nimu ansci ci conta una storia chì tocca u core, chì tocca l'ànima. Ch'ella cuntinueghji....
    Di core Carulina

    RépondreSupprimer
  2. Iè, hè una fiertà par no di publicà i ghjovani autori appassiunati cussì di lingua è di scrittura.

    RépondreSupprimer
  3. O Angelì, lascia viaghjà u to corre, purterà a to penna d'un passu lebiu, per u nostru piacè.

    RépondreSupprimer