mercredi 7 février 2018

X-Files

Una cronica di Paul Turchi-Duriani


Una nova cronaca o una nova critica. Ùn vi possu dì.

U sughjettu ch’aghju sceltu, ghjè una serie chì azziculò a fine di a mo zitellina, à quell’epica quandu l’aduliscenza ùn esistia ancu, bellu nanzu chì e crise d’isteria di i ghjovani adulti diventinu un pezzu nurmatu è appruvatu di a vita di l’omi. Sta serie mi hà seguitatu sin’à oghje. 

Ghjè The X-Files. In francese, i distributori anu raghjustatu « Aux frontières du réel » per imbellisce u titulu inglese. Hè capita, ghjè goffu è inutile. 

Cosmonumia di u cumplottu 

In u 1993, a Fox (ié, u canale di Rupert Murdoch, u figliolu piattatu di Satanassu) lampa una pruduzzione creata da Chris Carter, ispirata da a so seria preferita « Kolchak : The Night Stalker » induve un giurnalistu inchiesta ind’è u cantu sopranaturale (Scooby-Doo ch’ùn face ride è senza i vistiti desiderevuli di Daphné). 

L’agente Mulder incarnatu da David Duchovny hè un tippu originale. Scansatu sottuterra ind’è u casale di u FBI, ellu diventa l’erede di a divisione « X-Files », l’affari classificati ch’ùn anu nissuna spiegazione ragiunevule. Dana Scully (Gillian Anderson), medica legale, catolica è ispirata da l’agente Starling di « The silence of the lambs » hè mandata da u “Bureau” à fà a spia per sbesciulà l’andatura di u so novu cumpagnu. À a fine, si ritruveranu tramindui ind’è a somma brama di scopre a verità, à traversu a so umanità. 

Mulder hè u solitariu sicretu, intuitivu, ossessu da a so questula (à tempu persunale perchè ellu vole ritruvà a so surella Samantha presa da l’alieni mentre a so zitellina è à tempu cullettiva per vulè palisà una cuspirazione mundiale) allora chì a so cullaboratrice, ella, hè credente à u sensu religiosu ma hè dinù scentifica, moltu raziunale è scettica, abbastanza allacciata da a so famiglia. Svolta totale da i caratteri tradiziunali di l’eroi. Funzioneghja cum’ellu ci vole. 

Cusì, per 11 stagione, circa 212 episodii, un spin-off “The Lone Gunmen” è 2 filmi, a serie si stende nantu à dui assi maiò : 

1 - U “Monster of the week” chì prupone episodii in giru à certe attività paranurmale, mostri cum’è Eugène Tooms chì divora u fegatu di e so vittime (forse ùn hà mai pruvatu quelli da i studienti curtinesi), a famiglia Peacock esciuta da “The Hills Have Eyes » passendu per u Big Foot o simpliciamente i culti chì facenu a venerazione di Satanassu. Quest’episodii permettenu di sviluppà tematiche sociologiche trattendu le cum’è « fole » chì costituiscenu l’inchieste. 

2 – Un arcu tematicu chì ghjè veramente a culonna vertebrale di a serie : a cuspirazione. Ellu tene in 60 episodii cù un’ essenza pulitica è ancu storica. U sindicatu (o consortium), una spezia di « Deep state », nasconde a verità nant’à l’alieni chì sò prisenti framezu à noi dapoi millai d’anni. L’incidente di Roswell hà permessu di chjappà a so tecnolugia (l’oliu neru, i virus, e ricerche genetiche). Un’ invasione hè vicina è i soci di st’oligarchia mettenu à prufittu a so putenza per addode di questa quì, per rinnuvà u so « CDI » in qualità di maestri di stu mondu. Avete dettu « collabos » ? 

U travagliu di u nostru paghju d’investigatori hè puntuatu d’incontri (i 3 geek tecno-anarchisti « Lone Gunmen »), d’infurmatori (Deep Throat, Mister X…), di nemichi (u più famosu è periculosu essendu un certu Smoking Man, maestru incontestevule di a camandula, attempu pateticu è accidiosu), di persunaghji cù strategie torbide (quale puderia dà e mutivazione di Walter Skinner ?), di morti, di risurezzione è di scuperte. 

The Truth is inside 

X-Files, ghjè a scrittura d’un mitu mudernu, quellu di u trafalamentu di a civilisazione chì piglia u so tempu per ghjunghje, preparatu ind’è u silenziu di l’addunite occulte da i putenti di stu mondu. A fine di a Guerra freta ùn ci hà permessu di piantà i cunflitti (gulag, agenti à ghjocu doppiu, corse à l’armamentu…), l’Olocaustu hè sempre prisente ind’è a nostra civilisazione (scenza à u serviziu di a destruzzione). Per serve sta nova lettura di u mondu, X-Files ripiglia tutte e tematiche di u cuspirazionismu è l’innalza incù una lettura puetica, filosofica, suciale, pulitica è assai realistica. 

Per prucede, ella chjama à l’aiutu tutte e caratteristiche di u cumplottu mundiale : Assassiniu di Kennedy, Chemtrails, manipulazione genetiche, aghjovu di droga da u guvernu annantu à i citadini, rapimenti, tiradori isulati, alieni prisenti in stu mondu dapoi l’alba di l’umanità, tecnulugia sicreta, elicotteri neri, organizazione nascoste cum’è u famosu « Majestic 12 », Area 51. Ci sò tutti ! 

Eppuru, u show ùn piglia mai partita perchè chì Mulder è Scully incarneghjanu l’aghjunte è micca l’oppusizione trà a fantascenza è a scenza, trà ciò chì hè stragnu è u reale, trà a rivelazione è a ragione. Ellu s’alluntaneghja da u so prupositu cù umorisimu è irunia cunvuchendu a litteratura, i Comics o a cultura Pop’ americana (Jeremiah Smith, l’alien bravu, hè incarnatu da Roy Thinnes chì ghjucava David Vincent ind’è « The Invaders »). 

Testimuneghja à traversu i cusmetichi di a cultura oghjinca, fendu si realità culturale è fizzione pulitica (o micca). 

Framezu tuttu què, Mulder hè Galaad in questula di u Graal è u so stendardu porta u mottu « I want to believe ». Ellu è Scully costituiscenu e più belle prove di a cunspirazione perchè elli ne sò attori è oghjetti attempu, u campanu ind’è a so carne. U coppiu risponde à i gruppi, di pettu à a storia dinuccata è alterata, ghjè l’atru cum’è alter ego chì tene a soluzione. U figliolu chì nascerà da a so storia, ellu serà un ibridu, salvatore è messia, natu da Scully detta infeconda (tè, u Novu Testamentu). 

X-Files, ghjè l’alleguria di e derive di l’epica postindustriale, cù sta sete sempiterna d’energie fussile (l’oliu neru), u periculu di a guerra batteriologica, sta pianeta chì ferma sempre scunnisciuta da noi ma ch’è noi sguastemu è induve i « bravi » ponu esse i gattivi (è ancu à ritrosu). 

Tempus Fugit 

Bon, ùn vale a pena di fassi illusione. S’è X-Files hè una serie cultissima, si mette à decade da per ella circa a stagione N°8 mentre Robert Patrick (u termumetru à mercuriu di « Terminator 2 ») ghjoca l’agente Doggett accumpagnatu da l’agente Reyes chì rimpiazza à Scully. Vultulelle scenaristiche per piattà u scappà di l’attore maiò, asgiu presu cù a mitulugia di a serie, a 9ma stagione si compie ammadappena in u 2002, lasciendu i fan’ perplessi. 

In u 2016, à qualchì eccezzione, a stessa squadra chì hà cuntribuitu à u successu di a serie pruduce una stagione numeru 10 di 6 episodii. 

È quì, accade a disgrazia. 

U spiritu ùn c’hè. 

Ci vole, cum’è mè, à avè X-Files ind’è e venne per ùn spiccà si micca da u screnu. 

L’11ma stagione principiò di ghjennaghju 2018. Ùn hè micca faciule di fà si un’ idea à tempu d’oghje, ma dopu à i 4 primi episodii, u contu ùn c’hè micca. S’è i 2 primi episodii si scrivenu ind’è l’arcu miticu d’X-Files di a cuspirazione, u so intricu hè trasinatu da una spezia d’insistenza à vulè accellerà a dramaturgia ripigliendu e vechje ciavataccie (Scully ind’è u comà, Smoking Man), ciò chì pruduce un spezia di caricatura è guasta di manera viulente u carismu di tutti i persunaghji. I dui episodii « Monster of the week », elli, sò assai più respettuosi di a forma è di l’idea di a serie iniziale (menzione particulare per « The Lost Art of Forehead Sweat » ch’averia pussutu esse statu scrittu da Philip K. Dick stessu) è si lascianu fighjulà di manera ingorda. 

Oghje, a serie hà un gattivu appaspu disusatu chì ferma in bocca senza pudè riesce à creà una revelazione. 

In u 1994, u zitellacciu di 13 anni chì fighjulava ogni episodiu cù sbrucu, a TV bluccata annantu à M6 ogni sabbatu sera, hà vistu a so percezzione scambià à una stonda di a vita induve e nove riferenze ponu ciambuttà a so vita da vene. 

Ellu hè sempre quì, oghje, quistiunendu u reale è l’imaginariu ricusendu a scelta d’un partitu. 

Ellu mette sempre un « X » fattu di « scotch » à a so finestra, a notte.




Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire