samedi 26 novembre 2016

Natale in Corsicatex (Cuncorsu Natale Guastu, testu 1)


Una nuvella d'Anghjulu Santu Pietrera

Corsicatex, 2091.

“Ho ! Ho ! Ho ! Felice Natale à tutti ! Pensate à i vostri ultimi rigali. Emu prumuzione tamante da priparà serenu u seculu prossimu” “Li vulia cumprà l’ultimu F*** me, I’m your brother, pensu chì li piaceria ?” “Sta sera, ti ne vai à dorme à bon’ora, chì à Babbu Natale ùn li piace micca i zitellacci” 

Guardate mi sti strapazzati. Ma guardate li. Cù li sò carruzzelli, li so pacchetti sottu à i bracci è sopr’à tuttu a so marmaglia techja à barbapapà ch’incolla à i denti. Eccu à Natale ; l’anni è ancu i seculi filanu ma u spiritu ferma u listessu. Una festa di tassi chì spassighjeghjanu cù un berettu rossu à pompon in capu. Ci vole veramente ch’o pensi à cambià di pianetta. Ognitantu mi piace d’osservà quellu succidiu cullettivu dapoi a terrazza d’un texbar ancu s’ellu m’ispira fatta fine più stumacheghju ch’altru affare... Bon, ùn hè micca tuttu ma sò aspettatu eiu. Anzituttu, simu u 24 è devu adempie u mo duvere d’omu chì si primureghja di u nece famigliale. Mi sciaccu a mo pilula di cicculata aromu ginseng in quarta vitezza ch’ùn aghju a voglia di sente u servore fischjà mi u so “Felice Natale”. Tassu. Mi ne vò dunque à ritruvà u mo texcar chì ferma u mo solu rifugiu in issi tempi scuri. Ùn aghju mancu u tempu di fà trè passsi in a stretta ch’un robot babbu natale mi barra u passeghju : 

- Ho ! Caru cristianu ! Saresti interessatu da qualchì pack Natale ? Femu prumuzione tamante è ci tocca à prufittà ne ! Mi pari celibatariu è ti pudemu prupone u nostru successu maiò : u pack felicità. Una donna è dui ciucci senza scurdà a garanzia felicità valabile 5 anni. Chì ne dici ? 
- Ùn m’interessa micca abbruttitu, scrizzà mi di quì. 

U robot s’assestò nantu à u latu di a stretta. Natale in Corsicatex hè diventatu una vera legge di a ghjangala. Omu si ritrova assaltatu u ghjornu sanu da ibridi, mezu muntone mezu topu, ch’ùn pensanu cà filà à u passu è ruspà u pocu di putere chì ti ferma. Difficiule di fermà un lupu per issi tempi puru ghjè ciò ch’o provu à fà. Appena entru in u veiculu chì a deliziosa Serena, a voce artifiziale di u texcar mi dice : 

- Bonasera. Sta sera hè a vigilia di Natale è ti tocca à truvà un rigalu pè a to mamma.
- Ghjè fattu, bellezza. Pudemu andà in casa soia. 

Subitu subitu, u texcar piglia u so volu ver’di i celi. Mentre a so voce chì mi dà à ogni colpu l’incazzitu, ùn hè micca solu per ella ch’ellu mi piace à piglià u texcar. Cunduce lu permette sopr’à tuttu di piglià altezza nantu à e cose. Dapoi u celu, Corsicatex s’assumiglia à un inseme di monoliti neri, sciacchendusi una battaglia di neone. Trà i casamenti, tagli rossi, verde o turchini parenu impalà a vittura mentre chì stanu in sù ghirlande è tant’altri lumi natalecci. Dentru o fora, stò prigiuneru. Guasi ogni ghjornu, un novu affissu lucente s’affacca : “Ùn mancate micca l’apertura di u nostru novu centru cummerciale”. Torna unepoche di gioie in perspettive. In qualchì minutu, ci cansemu davant’à a casa di mamma, à una centina di kilometri di quì. 

- Figliolu ! disse, aprendu mi a porta. 
- Felice Natale o Mà, li rispundì, strangulendu mi. 
- O cum’è sò cuntenta di vedeti, dapoi u tempu ! Quantu face, almenu un annu ? Ai fattu un bon viaghju ? Sì appena ingrassatu mi pare. T’avia puru dettu di piantà quelle pilule à a cicculata ginseng. Entri puru, ùn mancava più ch’è tè. 

Ùn ci credu mancu. Sò tutti quì. Tutti quelli ch’omu chjama i soii aduniti u tempu d’una tavulinata. Ci hè Marcellu u mo fratellu, unu di iss’ibridi pronti à manghjà n’importa chè. A so moglia Lucia chì cerca sempre fette di u so corpu da rifà. I so ciucci Matteu è Doria chì hanu sempre l’ultimu F*** me in casa. Senza scurdà l’eterni vicini Paulu è Nunzia è u so jacuzzi di fanga induve a mo mamma passa e so dumenicate. Eccu u nece famigliale. A serata a più longa di a mo vita. Serena, mi manchi. Tuttu quellu gioiosu mondu si ritrova manghjendu è beiendu pilule di tutti i culori ; ghjallinaccia, gambarelli, lumache... Postu ch’ellu era Natale è chì tuttu u mondu era quì, mamma avia cacciatu u grande ghjocu è u so assurtimentu sucitava tutte e curiosità : 

- L’affari rossi è gialli ch’è vo vidite sò piveroni, disse mamma. L’aghju avuti à u mercà erimane à bon pattu.
- È quelle pilule brune, cosa sò o Mà ? disse Marcellu. 
- Sò fasgioli di Alisgianex, è u rosu ghjè prisuttu, l’aghju tenutu tuttu l’annu da invechjà lu. 

Dopu à u ripastu vene l’impensevule mumentu di i rigali, riccu ellu dinù di cagioni d’inchietà si per u mondu. A rigalata di l’ultimu dischettu di DJ Vega à Doria averebbe in d’altri tempi fattu chjode sta zitella per isteria aggravata. L’altre riazzioni eranu di listessu tippu. Basta à dì chì mi sentia appena mociu quand’è venuta l’ora di rigalà u meiu à mamma : 

- Oh ! Un oggettu d’arte, un libru ! Disse quella. 
- Felice Natale o Mà. 
- È in più un libru di prima trinca, face più di duie centu pagine ! Ma induve l’ai compru, di sicuru t’hè custatu caru ? 
- L’aghju avutu à veru bon pattu. Un mercante antiquariu chì era di passeghju in a cità. 
- Sempre cusì garbatu in i to rigali. Grazie. Vò subitu subitu à aghjustà lu à a mo cullezzione. 

A vecu arrizzà si è dirige si ver’di a sala di bagnu da induv’ella rivene... senza u libru. Eccu à chì ne sò riduttu. A cridite voi ? Mi rompu e stacche per truvà un affare originale è ella si n’hà da serve da asciuvà si u culu. Puru a serata ùn hè ancu compia. Chì dopu à u ripastu tocca à tutta a famigliola di rende si à a texmessa. U colpu di grazia. A texmessa. Altra stonda maiò di u santissimu Natale. Dopu à a famigliola, tocca di fatti à a cummunità sana di mustrà ch’ella hè unita in corsu d’una grande ceremonia. Compiemu di pettinà ci è andemu dunque à raghjunghje i nostri simili. Un gran bastimentu ci accoglie, carcu à ghjallichi, oru è altr’affari pumposi. U maestru di quella ceremonia hè un tippu bizarru, vestutu cù un short à fiori puru d’inguernu, è inalburendu i so Ray-Ban puru di notte. Longu à a texmessa, si face un piacè à lampà ordini à u publicu ripetendu almenu dece volte “In nome di u soldu, di u creditu è di u cunsumu santu” à u quale l’assistanza rispunde cun fervore “in spiritu nostru”. Ammaestreghja u so populu cum’è nimu, fendu lu fà ciò ch’ellu vole. Un colpu rittu, un colpu à pusà, è eiu ùn sò più induve dà di capu. A mo famiglia ella, ghjè abitata da u spittaculu. A mo mamma prega in silenziu indinnuchjata è l’ochji chjosi. In quantu à Marcellu, s’assumiglia abbastanza à MacPherson, quellu canellu ch’avia tandu à u fondu di u mo texcar. Di ghjornu è di notte ùn facia ch’è sbatulà di capu cum’è Marcellu avà, ogni volta chì short à fiori dice u minimu affare. Riposa in pace o MacPherson, tù ch’ai piantatu un ghjornu di sbatulà di capu, invece chì a mo closcia di fratellu cuntinuveghja. 

In l’ultimu terzu di a texmessa, accade ciò ch’ogni cristianu aspetta cun primura tuttu l’annu : a cummunione di Corsicatex. U populu piglia piazza in u curridore centrale di u bastimentu mentre chì short à fiori si tene davant’à u grande altare. U maestru di ceremonia s’appronta à rimette à ognunu un ogettu specificu, chì deve riprisentà a spressione a più sincera di i so sogni. Si tratta quì d’un spittaculu propiu impressiunente. Trà a tensione di l’attesa è u sullevu in punta, l’ora hè difficiule per tutti l’ibridi venuti à ubbedisce à a Trinità-cunsumu. Ma per quist’annu, ci ne surtimu piuttostu bè : solu una decina di svanimenti. Ma sempre assai isteria ; u stridu di dulore per quellu ch’ùn anderà micca in culunia quist’annu, spluzione di gioia per quellu chì puderà ormai caccià si u so rilogiu davant’a tuttu u mondu. Incù Marcellu è u so avanzu prufessiunnale o mamma propiu appaciata, vecu u nece famigliale vultà cuntentissimu à ritruvà i so banchi. 

Ghjè micca rassicuratu ch’o m’avanzu da riceve u mo duvutu, prontu a passà torna pè u zitellu fiascatu di a famiglia. Annu fà, quellu gourou m’avia datu un bonu di compra, ultima prova addisperata da fà mi aderisce à i valori novi. Quandu mi prisentu à ellu, short à fiori mi lampa un sguardu feroce prima di rimettemi u mo rigalu, inguttupatu in un linzolu biancu. Quandu chitu a fila, lampu subbitu un' ochjata nantu à l’oggettu. Era una pistola. Eccu ciò chì Natale hà ancu riesciutu à fà : caccià mi u solu surrisu di a ghjurnata. Sia fatta a to vulintà.


1 commentaire:

  1. Bravu o Anghjulu Sà, bravu ma à divvila franca s'ella hè cusì ch'ellu hà da duvintà u campa in stu mondu, tandu ancu di grazia chì eiu in u 2091, nantu à sta Terra ùn ci steraghju più da un pezzone ! U soprappiù di piacè vene cù a fine chì face di stu contu natalecciu una fola bella savurita !

    A particula "TEX" - TEXbar, TEXcar, CorsicaTEX, AlisgianEX, TEXmessa,ecc. - chì vole dì ? Da induve vi vene ? Hè stata scelta cusì, senza pensacci o vole dì qualcosa di precisu è tandu mi scappa u so significatu ?

    Intantu vi pregu capu nanzu un Natale Hightex è bon prò vi fia !

    In amicizia Carulina

    RépondreSupprimer