vendredi 30 mars 2018

Cuncorsu Chjuditura 17/18 : Quì, da quì a pocu

Un testu di Joelle Secondi


Madness is like gravity, all it needs is a little push. 

- the Joker- 


A sega quì sò i dusci. Ci vole à appughjà annant'à un bottulu par avè l'acqua, è par ch'edda sia à a bona temperatura, ci voli a calassi sott'a u lavatoghju è girà u variatori, è tandu s'eddu hè un pocu troppu à manca l'acqua hè ghjelata, un pocu troppu à dritta ci hè da brusgiassi, è eiu essendu à quattru patti sottu à issu « lavabo » dumandendumi comu arrigulà stu incrochju par ch'eddu sia... Merda ! Briona. Aghju lacatu troppu frescu. Mi tratta di tutti i nomi. U liticu, ùn importa, hè Alzheimer, ùn si n'invenarà micca. 

A direzzione a sà, avemu ancu un caiè par scriva ciò ch'ùn và par ch'eddu sia reparatu, ma nunda ùn hè mai reparatu. Hè par quissa ch'eddu si briculeghja. U più imbestianti sò i pensionenti ch’ùn supportani micca l'acqua o chì vi stupanu addossu à tempu tocchi. Tandu s'impruviseghja. Un cuscinu in capu, un guantu insavunatu sott'à l'occhji, cusì u tempu ch'eddi si frustinu si pò compia di lavaddi, è fà di tal manera d'ùn essa micca in li culeri sin'à u dopu miziornu. Hè impurtante quissa d'avè compiu nanzu miziornu. Ci vole à tena a cadenza. 

A soia, ùn hè tantu bedda, ùn eru micca cusì eiu nanzi, nanzi di firmà par stu travaddu di merda. Ma ùn ci possu nunda, hè u marcatu chì m'hà sceltu. Forse eru meddu eiu chè un antru postu ch'eru menu caru, è a vi dicu trà di noi, ùn vali micca meddu di creda chì l'umanità hè furmidevule, è chè n'avemu tutti un bon fondu è tutti sti chjachjari, in la vera vita, l'affari ùn sò micca cusì. In la vera vita, hè com'è quì, è quì si netta u culu di vechji stizzosi abandunati com’è vechji ghjacari à bordu di strada, o in fondu di stu tafonu, faccia à u mari, tramezu à l'anzianu dipositu di lozzu è l'itinerariu bis, nanzi di ghjunghja à u crematorium. Viditi ? Hè quì ch'eiu travaddu, è ùn passu micca u mio tempu cuntemplendu st'orizonti di merda, o alora, quand'edda m'accadi, vuleti ch’è vi dica ? Ùn vecu nunda. 

Ma par dilla franca, vecu. Vecu i so ochji dicendumi sò vechju, sò malatu, parchì ch’è tù mi danni cusì ? È tutti i notti, in lu bughju di a mio camara, vecu ochji freti, fondi com’è precipissi, è mi fissanu. Sò com’è i morti chì impauriscianu i ziteddi, ridachjulendu o zampettendu, piatti daretu a porta o sottu à u lettu. Viditi ? È eiu, pusendu annantu à u lettu, incù a pauraccia pichjendumi annant'à i spaddi, aspettu. Aspettu ch'eddu si pisessi u ghjornu, fendu fughja a notti in lu bughijconu è incù edda tutti sti lumi brudighendu luntanu com’è metastasi. Aspettu sin’à scurdammi cum’ edda era in li tempi, nanzi chè tuttu acciliressi à rumbu d'essa andatu tantu pianu, nanzi ch'eddu si fessi stu paesu da fà è chì tuttu u mondu si cunvertissi à l'impresa, l'innuvazzioni, u grandi scambiamentu, tutti sti cunnerie. Par contu meiu, ùn avia cambiatu tantu. Era ancu peghju. Da deci, eru passatu à vinti. Vinti pensiunenti è trà eddi sedici scemi imbambuliti. Vinti da lavà tutti i mani. Sei à l'ora. Alora pezzi par a duscia. U solu affari da ùn scurdassi micca, hè di ghjittà a servietta di bagnu piena à caca in la pubella par chì nimu vidissi nunda. Quissu po’ sì u Riacquistu ! 

Quì, in li tempi, c'era u boscu di Lecci è ancu un boddaru più insù, mi n'invengu, l'acqua si perdia in lu murzu è sbuttava più sottu. U mio babbu ci tendia i lenzi è i visitavamu di bon'ora incù u mio frateddu, chjappavamu l'anguiddi, eiu soprattuttu, chì u mio frateddu ùn era micca finitu, ma priferiscu à dì ch'eddu ùn era micca com’è l'altri, parchì l'altri ùn li tengu tantu cari. Si faci chì par i lenzi, eru eiu u capimachja. Ridiamu tutt’à dui, massimu quand'è babbu i ci facia manghjà. Ci n'hà fattu manghjà parechji è à noi ùn ci garbavanu tantu. Innò, ciò chì ci piacia à noi, era di veda i truiti scorra sottu à l'acqua, seguità a so ombra inviscendu à mezi petri, era com’è villutu quandu i tuccavamu, è tuttu ciò ch'edda facia à u lume sti picculi accenditi chì lucianu, tutta st' acqua ch’ùn arreghjia mai. 

Ùn avinteti nunda, st'odore in l'aria ? Issa traccia di vechja puzza chì ferma ? Ùn sò micca i cennari sparti in ogni locu dapoi ch'eddu ùn ci hè più cimiteriu, innò. Ùn hè mancu l'odori di a morte, quissa a cunnoscu ; a morte l'aghju presa in bracciu, svultuliata, è solu ancu, in principiu i profeziunali lavanu essendu dui, ma eiu, à dui ùn l'aghju tantu vista. Eiu, a morte, l'aghju fighjulata da vicinu, l'aghju ancu fatta rida quand'edda ùn avia à nimu, ci vole à dì chì i parenti, à rumbu di ùn vena più chè da quandu in quandu, senza chì nimu si n'avvedissi, sò finiti par spariscia. Hè com’è i nomi, ùn mi n'invengu più tantu di i nomi. Alora chì nanzi, mi n'invinia di tutti sti viti, tutti sti facci, sti mani annodati, sti diti neri com’è u carboni. A sapeti, ùn hè micca faciuli di campà trà mezu à i invisioni. Alora a parsona finisce par accantaddi in qualchì locu. 

Ogni volta chì pezzi di muritoghji eranu trovi, si ni truvava un antru da sottu. Un veru carmuddu. Era a panicca, a pressioni cuddava, nudda si devia sparghja par ùn fà fughja i turisti. È malgradu tanti rinforzi sopra à piazza, u tippu ùn era ancu statu trovu. 

Fù un operaiu chì u truvò u lindumani, in lu locu chjamatu l'Ondina. era dinò u nomu datu à a prossima residenza securizata à d'altu standing chì si pudia veda annant'à l'affissi di 4 X 3 metri in lu so circondu radiosu è improbabule. Era quì, appiccatu à u quatru in legnu tenendu l'affisu, u coddu beddu strintu, mezu indinochjatu. Da ciò ch'eddu dissi u medicu legistu, u cori avia battutu parechji ori. Ma di ciò ch'eddu ùn si scurderia mai quiddu chì l'avia trovu, era chì l'appiccatu ridia. 


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire